Mi-era dor sa scriu o scrisoare. Foaia alba, rece si imaculata ma provoaca...sa scot la iveala ce-am mai bun si mai rau, nu e loc de diplomatie.Literele se astern ghiduse si taioase, curgerea lor capata proportii dramatice - cui ii pasa de intunericul din dosul ochilor caprui ? Cand noaptea e adanca si zambetul pierdut; se spulbera misterul, se adanceste golul si ne vom regasi straini, usurati si apasati de vorbe spuse mult prea devreme; Cine stie unde incepe si cum se sfarseste povestea ? Nici nu conteaza
 Nu mai cer nimic. Nu mai astept nimic. Odata scriam scrisori de dragoste....astazi, de ramas bun. Nu ma mai tem de nimic. Am facut pace cu trecutul, nu mai caut linistea, m-as plictisi teribil. Savurez pe indelete indoiala, distanta, ezitarile si uimirea - nemarturisita. Nu e loc de vinovatie, nu e loc de intrebari apasatoare sau raspunsuri silite. E doar libertate intre noi. Pe care o numim, nedrept, singuratate . Glasul tau n-are unde sa ma strige si nu ma va gasi nicaieri - ma-nvalui in uitare si ma acopar de necunoscut... 
Ramas bun."