Tu, cititorule, drag om căruia îi sunt recunoscătoare că mă citeşte printre rânduri... Nu vreau ca ele, rândurile acestea anoste la prima vedere, să îţi istorisească viaţa mea. Nu vreau ca ele să te facă să crezi că m-ai cunoscut pe mine. Nu vreau ca ele să te facă să vezi ce am văzut eu, să simţi ce am simţit eu şi nu vreau nicidecum să te ducă în locurile unde am dăinuit eu. Ci vreau să îţi amintească de ale tale. Vreau să-ţi regăseşti ale tale trăiri, bucurii, tristeţi, greşeli, frici, drumuri prea lungi, prea scurte, zadarnice, sau cu mare însemnătate pentru sufletul tău pur, deşi pătat de poverile fireşti sau nefireşti la care viaţa te-a supus. Nu vreau să-ţi transmit emoţiile mele. Ci vreau să te ajut să le găseşti din nou pe ale tale. Fie că vei râde, fie că vei plânge, eu nu doresc decât să-ţi mulţumesc sincer şi călduros. Îţi mulţumesc pentru că simţi...