Aș crea paradisul cu tine, dar amândoi am mușcat din mărul interzis. Ne-am aventurat până la refuz, ne-am contopit până la început si acum murim până la sfârsit.
Mă sfârteci de orice emoție, mă alini cu grame de speranțe si mă urci la cer cu o pasiune interzisă pentru El. Mă atingi ca pe o piesă rară de muzeu si după mă învârți ca zarul câștigător. Mă săruți flămând, dar mă rănești penetrându-mă cu dinții-n piele.
Cum aș putea sa îți dau drumul, îngere căzut, când tu mă ridici cât pentru amândoi?
Cum aș putea să respir, când tu mă sufoci de emoții?
Ia-mă si invârte-mă, prinde-mă, priveste-mă, sărută-ma, iubeste-mă exact cum iți este interzis si posedă-mă cum iți e scris.
Lasă-ți mâna să descopere continente pe trupul meu, inima să bată în același ritm cu a mea și când se termină hai să o luam de la capăt. Nu există timp în paradis, orele sunt doar cifre pentru a ne măsura dragostea. Oboseala e ceva straniu și necunoscut când dorința ne copleșește pe amândoi. O putem face până ce iadul va pune stăpânire pe noi. Niciodată.