A trecut atât de mult timp încât nu știu când am apucat să fac 18 ani. Ce faceți? Cum mai sunteți? E timpul de bac anul ăsta. Nu știu cât de pregătită mă simt pentru el. O să văd odată cu simulările.
Ar trebui să mă pregătesc, dar mi s-a făcut un dor imens de scris. O săptămână am recitit și scris încontinuu la Păr roșu și ochi cenușii. O variantă a rămas pe wattpad. Ce-am continuat să scriu în Word s-a tot modificat. Mă gândeam să repostez până în punctul în care am ajuns și eu acum.
Sunt la jumătatea unei scene importante. Schimbările tuturor capitolelor nu e drastică. Dar a fost necesară. Eram într-un impas de mai bine de 3 ani. După ce am luat o pauză de la wattpad, într-un ultim gest de a-mi salva lucrarea, m-am hotărât să scriu schițele la câte scene mi le conturasem deja. Ca să nu se uite. Sunt evenimente care vin la grămadă scrise una după alta, fără vreo ordine. O să încerc de acum să le reașez. Și le voi posta complete. Auzisem la un moment dat că se pirataseră unele lucrări de pe Watt, fiind postate pe un alt site. Mi-a fost teamă să mai las aici capitolele scrise. Dar am trecut și peste faza asta.
Am văzut oameni care au salvat povestea în listele lor. M-am bucurat de fiecare dată. Am fost mândră de mine. Deși nu mai scriu, încă mai trec pe aici. Intru în feed și îmi dau voie să-mi amintesc momentele frumoase ale Wattpadului.
Unele persoane mă știu ca drastică și greu de abordat. Dar nu sunt așa în realitate. Am lăsat doar o impresie greșită în urma faptului că am participat la postări unde primeai critică ,,constructivă". Eram tipicară. De-aia nu prea citesc când mă întreabă lumea dacă să-i fiu buddy reader. Nu prea mă descurc și îți stric distracția de a scrie. Fiecare își cunoaște mai bine povestea și greșelile. Toți știm unde greșim. Nu și cum să ne reparăm greșelile. Dar învățăm pe parcurs.
Mă adresez celor care au mai rămas. Vreți să repostez și să continui aici Păr roșu și ochi cenușii? Dacă o singură persoană vrea să citească, ajunge.
