NorimaVerbeeck

Am zis că după sesiune o să am nevoie de 3 luni să îmi revin, dar acum am și mai mult chef să scriu. Așa că poate la finalul verii termin draftul doi din ,,Păr roșu și ochi cenușii". Poate până atunci mai postez capitole la ,,Ce ai face pentru iubire?". E timpul să o termin și finalul e deja scris. 

Hello, dacă ești interesata de un server discord pentru literatura\scriitori găsești link-ul la mine pe profil. 

În procesul de scriere la Păr roșu și ochi cenușii mi-am dat seama de ceva. Citeam varianta de pe Watt fără să o modific și mă gândeam că lipseau fragmente și capitole întregi. Și creierul meu avea dreptate. El nu procesase varianta de pe Wattpad preluată din Word, unde se afla varianta întreagă, ci cele 120+ de pagini scrise la mână, în zile diferite, fără să respecte cronologia. Acum știu cât de deștept e creierul meu și că toată munca aceea de teren haotică se află în sertarele lui, pusă la păstrare în cazul în care se întâmplă ceva cu lucrarea digitală și dacă nu apuc să o printez. Dacă șterg tot și o iau de la zero, oricât de oribil ar suna, nu am pierdut nimic.

Un lucru care îmi umple inima de bucurie e faptul că am reușit să termin de editat capitolele de la ,,Ce ai face pentru iubire?". Mi se pare că greșelile pe care le-am avut în capitole s-au rezolvat în 2 săptămâni. Am stat în umbră și m-am chinuit să sune și bine, să fie și coerent. În prezent, cartea are 12 capitole. Volumul standalone va avea undeva la 28 de capitole. Am păstrat forma de capitole scurte și chiar există posibilitatea să lucrez la lungimea lor când termin povestea. Aruncați un ochi dacă vă plac cărțile cu mafioți.

Hello!
          Incerc sa creez o comunitate de scriitori/pasionati de citit din Romania intr-un proiect care sa incurajeze creativitatea umana si sa lupte inpotriva AI in arta. Proiectul e la inceput, suntem pe moment un grupulet de 20 de oameni pe discord. 
          Te-ar interesa sa ni te alaturi?:D

Trauma din Păr roșu și ochi cenușii e reală. O pot garanta prin fricile mele. E un statement că am rămas în picioare sau că nu am înnebunit. Nu sunt prea grozavă la a-mi expune viața. Mai ales atunci când creierul meu mă protejează și nu arată decât părțile bune. În draftul 1, mi-am protejat personajele de lucrurile oribile care li se întâmplă. L-am făcut pe Raymond omul bun care vine și o salvează pe Galeea. Iar totul sună neverosimil. În realitate, Raymond e mult mai rău decât îl prezint. Se comportă exact ca un om crescut și educat de antagonist. Și când se rănește intenționat și sparge lucruri în jurul lor, nu îi mărturisește protagonistei că ține la ea și că vrea să o protejeze. În realitate, nu îi pasă câtuși de puțin. Și așa trebuia inițial să îl construiesc. Posibil să-i fi văzut părțile bune în copilărie și să le fi scris pe acelea. Nu știu. Cert e că el nu ar fi salvat-o pe Gal sau pe Liss. Le-ar fi lăsat să se rănească fără să se uite în urmă. Pentru că am o amintire în care Gal o protejează pe Liss, ținând-o la distanță de cioburile care cad pe lângă ele din cauza lui.
          
          Eu m-am salvat tot timpul. Lui Gal i l-am dat pe Ray, deși știam că și ea are puterea să se salveze. Am vrut să aibă pe cineva alături care o crede atunci când spune prin ce a trecut. Acum știu că asta am vrut să fac. Știu că doar eu și Ray ne aducem aminte de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în perioada aceea. Doar că el a fost prea egoist ca să se gândească la mine. Mama îmi spunea că lui îi păsa. Acum știu că nu a fost așa. 
          
          Cineva îi spune Galeei în finalul cărții că nu trebuie să aibă încredere oarbă în el. Și cred că tocmai deosebirile astea fac diferența. 
          
          Eu am crezut-o pe mama când m-a mințit. Însă Gal a mea e sceptică și pornește în căutarea părinților ei, deși i se spune că au murit. Câteodată, aș vrea să cred că o am pe Gal în mine. Că văd cu aceiași ochi nealterați de bunătatea oamenilor.

Wow, am scris Păr roșu și ochi cenușii aproape integral pe foi. Unele dintre ele, cele de acum 8 ani, sunt galbene și îmi vine să plâng de fiecare dată când le văd. Pentru mine, sunt vintage. Înseamnă că am trecut împreună prin perioada de după traumă și nu pot decât să mă bucur că scriam în perioada în care AI-ul nu făcea ravagii. Mi-e dor de acele vremuri când mâinile mele aveau cerneală și bătături de la scris. Am 120 de pagini din varianta care se află pe Wattpad. Restul scenelor care nu apar însumează încă 70 de pagini. Am aproape 200 de pagini scrise numai pe ciorne. E uimitor!

Sunt onorata ca m-ai adăugat listei tale de lecturi și sper sa îți placa ceea ce am scris eu ❤️❤️❤️

Am idee cum să schimb începutul la Prințesa Infernului Ascuns. Nu-mi vine să cred că nu m-am gândit la asta înainte. E mult mai ușor să duc povestea în zona dorită. Mă aștept să o scriu sub formă de nuvelă horror/ thriller psihologic și după să o lungesc, dacă e cazul. Ce idei îmi vin în timpul practicii... Eu sigur nu am ceva la cap? :))

Primul capitol din Păr roșu și ochi cenușii varianta rescrisă e aproape gata. Încerc să fiu mai atentă cu tot. De data asta, cred că Raymond chiar a căpătat o voce. Am evitat atât de mult să duc tensiunea dintre el și Galeea într-un enemies to lovers, dar poate că acum e cazul să fur puțin din idee și să o fac a mea. Nu știu sigur. Cert e că povestea nu va mai face parte doar din categoria istorice, fiindcă urmează să devină o poveste despre iubire interzisă. Poate până în anul 2027 o voi termina. Sau mă va termina ea pe mine. :))