PraskoviyaSimakova

Ploaia şi eu. Nimic.
          	
          	
          	Ploua. Stiu ca nu iti place.
          	Niciodata nu ti-a placut
          	Dar totusi ploaia este parte din noi
          	Este parte din viata noastra
          	Ploaia este despre noi
          	O poveste de dragoste,
          	Dar fara pic de iubire.
          	Noi nu ne-am iubit.
          	Tu nu m-ai iubit.
          	Eu? Am dat tot ce am avut
          	Ti-am dat sufletul 
          	Si tu nu ai stiu sa ai grija de el.
          	Se mai poate numii iubire
          	Daca doar unul dintre noi iubea?
          	Vreau sa cred ca da,
          	Dar stiu ca ma mint singura.
          	
          	Vreau ca ploaia sa-mi spele 
          	Toate amintirele cu tine.
          	Sa-mi spele durerea
          	Sa se scurga din mine
          	Sa treaca precum trece ploaia
          	Poate tu însuți esti ploaie? 
          	Vii repede si pleci lasand dezatru in jur
          	Nu puteai sa fii o ploaie fara dezastre? 
          	O ploaie fina de vara
          	Care lasa doar prospetime in urma?
          	Nu. Tu ai ales sa fii o furtuna.
          	
          	Dar totusi vreau sa ploua...
          	
          	Aceasta nu este poezie
          	Nu este nimic.
          	Sunt eu.
          	Si eu nu sunt nimic.
          	Nici sentimente nu mai am
          	Acum sunt toate aici.
          	Sunt toate imprastiate pe diverse hartii
          	Pe foi, in notite
          	Nici eu nu mai stiu.
          	Scriu ca vreau sa ma golesc de tot
          	Vreau sa raman fara nimic
          	Fara durere, fara fericire
          	Fara speranta, fara mine
          	Nu am nevoie de sentimente
          	Atunci cand sunt doar un suflet gol
          	Dar totusi plin de dor.
          	

PraskoviyaSimakova

Ploaia şi eu. Nimic.
          
          
          Ploua. Stiu ca nu iti place.
          Niciodata nu ti-a placut
          Dar totusi ploaia este parte din noi
          Este parte din viata noastra
          Ploaia este despre noi
          O poveste de dragoste,
          Dar fara pic de iubire.
          Noi nu ne-am iubit.
          Tu nu m-ai iubit.
          Eu? Am dat tot ce am avut
          Ti-am dat sufletul 
          Si tu nu ai stiu sa ai grija de el.
          Se mai poate numii iubire
          Daca doar unul dintre noi iubea?
          Vreau sa cred ca da,
          Dar stiu ca ma mint singura.
          
          Vreau ca ploaia sa-mi spele 
          Toate amintirele cu tine.
          Sa-mi spele durerea
          Sa se scurga din mine
          Sa treaca precum trece ploaia
          Poate tu însuți esti ploaie? 
          Vii repede si pleci lasand dezatru in jur
          Nu puteai sa fii o ploaie fara dezastre? 
          O ploaie fina de vara
          Care lasa doar prospetime in urma?
          Nu. Tu ai ales sa fii o furtuna.
          
          Dar totusi vreau sa ploua...
          
          Aceasta nu este poezie
          Nu este nimic.
          Sunt eu.
          Si eu nu sunt nimic.
          Nici sentimente nu mai am
          Acum sunt toate aici.
          Sunt toate imprastiate pe diverse hartii
          Pe foi, in notite
          Nici eu nu mai stiu.
          Scriu ca vreau sa ma golesc de tot
          Vreau sa raman fara nimic
          Fara durere, fara fericire
          Fara speranta, fara mine
          Nu am nevoie de sentimente
          Atunci cand sunt doar un suflet gol
          Dar totusi plin de dor.
          

LetyyS

Mersi de follow! Imi poți spune o părere despre cartea pe care am scris-o?

PraskoviyaSimakova

@ LetyyS  Cartea este interesanta, m-a prins, dar cred ca ar trebui sa descrii putin mai detaliat ce tine de sentimente si locatii, parerea mea! Continua sa scrii este o idee interesanta! Te astept cu o parere la cartea mea, daca doresti! ❤
Reply

Dariaa_16

Multumesc mult de follow:)

Dariaa_16

@PraskoviyaSimakova Doamne, cat ma bucur sa aud asta! <3 Multumesc din suflet! Sper sa nu te dezamagesc <3
Reply

PraskoviyaSimakova

@ Dariaa_16  Cu mare placere! Iti ador cartile, mai ales lectura mea curenta "Bataile unei inimi transparente", o iubesc, m-ai facut sa ma indragostesc de ea inca de la primul capitol. Ma bucur ca am dat peste cartile tale! ❤
Reply

PraskoviyaSimakova

Am obosit sa-mi pese...
          
          Am obosit sa ma consum degeaba pentru tine cel care nu meriti nici atentia mea.
          
          Am obosit sa cred in iubirea ta pentru mine.
          
          Am obosit sa plang pentru tine, tu nu meriti lacrimile mele.
          
          Am obosit sa cred in noi, nu putem forta o relatie daca unul dintre noi nici nu se straduieste si calca gresit de fiecare data.
          
          Am obosit de toate, de nimic si de orice.
          
          Am obosit nu mai vreau sa te vad, sa te aud, prietenia noastra nu functioneaza.
          
          Am obosit pur si simplu... am obosit.