Ploaia şi eu. Nimic.
Ploua. Stiu ca nu iti place.
Niciodata nu ti-a placut
Dar totusi ploaia este parte din noi
Este parte din viata noastra
Ploaia este despre noi
O poveste de dragoste,
Dar fara pic de iubire.
Noi nu ne-am iubit.
Tu nu m-ai iubit.
Eu? Am dat tot ce am avut
Ti-am dat sufletul
Si tu nu ai stiu sa ai grija de el.
Se mai poate numii iubire
Daca doar unul dintre noi iubea?
Vreau sa cred ca da,
Dar stiu ca ma mint singura.
Vreau ca ploaia sa-mi spele
Toate amintirele cu tine.
Sa-mi spele durerea
Sa se scurga din mine
Sa treaca precum trece ploaia
Poate tu însuți esti ploaie?
Vii repede si pleci lasand dezatru in jur
Nu puteai sa fii o ploaie fara dezastre?
O ploaie fina de vara
Care lasa doar prospetime in urma?
Nu. Tu ai ales sa fii o furtuna.
Dar totusi vreau sa ploua...
Aceasta nu este poezie
Nu este nimic.
Sunt eu.
Si eu nu sunt nimic.
Nici sentimente nu mai am
Acum sunt toate aici.
Sunt toate imprastiate pe diverse hartii
Pe foi, in notite
Nici eu nu mai stiu.
Scriu ca vreau sa ma golesc de tot
Vreau sa raman fara nimic
Fara durere, fara fericire
Fara speranta, fara mine
Nu am nevoie de sentimente
Atunci cand sunt doar un suflet gol
Dar totusi plin de dor.