Timpul nu m-a intrebat niciodata nimic, nu mi-a dat ragazul sa privesc in jurul meu pentru a observa diferentele simtitoare, care pana la urma au inceput sa faca diferenta. Sensibilitatea mea se datoreaza sutelor de lacrimi varsate din motive bine intemeiate sau nu.
Observ totul in jurul meu si acest TOT ma face sa ma intreb daca e indeajuns ceea ce fac atat pentru mine cat si pentru ceilalti si ajung sa contientizez ca pot mai mult, ca inca nu am spus ceea ce aveam de spus, ca nu am facut inca tot ceea ce eram decisa sa fac. 
Esuez si eu, ca orice om insa de cele mai multe ori esecurile ma aduc la viata, ma fac sa vad realitatea in care ma zbat si in care continui sa stagnez. Vreau mai mult. Mereu am vrut mai mult.
Ca pasiuni, imi place sa scriu, sa ascult oamenii vorbind, sa dau sfaturi pe cat ma pricep eu, sa culeg flori, sa vorbesc cu ele. Imi plac pisicile si cateii (nu ma pot decide); imi place sa ma plimb sub lumina lunii pe strada (daca se poate singura); sunt un om normal.