Szabo Raul

Artă-n cuvinte, 
          Cuvinte-n artă.
          https://www.wattpad.com/story/403984974

Sic desiderium natum est!
          https://www.wattpad.com/story/388059495

@ Psyche170224  Nu e de permis, e creația ta. :)

@ Psyche170224  Bună. Am postat poezie in "Trecut, prezent, poezie "

Trec erele-n umbre, căzând în uitare
          Și lumea se luptă cu propria-i chemare,
          Căci timpul se frânge în axe de dor,
          Iar totul renaște-ntr-un veșnic fior...
          
          Se-arată prin haos un înger căzut,
          Cu aripi de gheață și suflet tăcut,
          El caută ceea ce-a fost înainte,
          Când cerul rostea lumini nesfârșite...
          
          Un demon cu tâmpla sculptată în stele
          Țesut-a în timp numele EI răsturnat,
          Iar sferele lumii, în cercuri rebele,
          Căzură în flăcări de dor blestemat...
          
          Demonii vechi, din prăpăstii de foc,
          Își poartă osânda pe-al vremilor loc,
          Dar ființa li-i frântă, se schimbă-n lumină,
          Căci dorul străbate și iad și ruină...
          
          Dar ea, preacurata făptură-n furtună,
          Trecea printre orbi și urzea infinit,
          Cu pasu-i de umbră și sclipire nebună,
          Țesând peste haos un cer neclintit...
          
          Zeii în șoapte au limba amară,
          De forța iubirii ce poate să doară,
          Căci ea e mai veche ca tot universul,
          Și poate să rupă și moartea...și versul...
          
          Lumina devine acum răstignită,
          Pe marginea vremii, pe clipa venită,
          Creația-și poartă povara eternă,
          În forma iubirii, esență modernă...
          
          Un ultim titan se ridică din stele,
          Cu ochii de jar și inimă-n ele,
          El poartă în palme chiar ultimul vis,
          Din dorul ce naște un cer din abis...
          
          Pe margini de noapte se-aprind profeții,
          Căci viața renaște doar prin agonii...
          Voința supremă devine un drum,
          Ce duce spre tot… dar pornește din scrum...
          
          Stau îngeri și demoni în cercuri de fum,
          Și caută-n sine chiar viața de-acum,
          Căci dorul de-un suflet pierdut i-a ucis,
          Și astăzi cunosc iubirea din vis...      
          
          Un ultim cuvânt se aude prin gol,
          Răsfrânt peste oameni în veacuri de dol,
          E glasul iubirii de tot dezlegat,
          Ce rupe și lege, și rău, și păcat...

Bună! Îți mulțumesc mult pentru follow, voturi și listare. Mă bucur că ți-au plăcut poeziile.

Bună ziua!
          
          Putem să vă publicăm câteva poezii în revista literară „Ascultural”?  Numărul următor apare în septembrie.
          
          O zi frumoasă!
          Cu respect,
          Lucian Zup

Mulțumesc pentru follow!Sper să îți placă ce scriu☺

Mersi pentru follow, sper să-ți placă ceea ce scriu ^-^

Multumesc pentru follow !