Uneori aleg să nu fiu eu însămi, dar ştiu eu oare cine sunt cu adevărat ca să pot evada din mine? Putem fugi de ceea ce nu cunoaştem? E un lucru atât de chinuitor să nu ştiu cine sunt, de unde am venit şi încotro mă îndrept, fiindcă mi s-a scurs prea mult timp până m-am dezmeticit că de fapt, încercam să-i descopăr pe alţii şi m-am uitat pe mine.
Poate că în ochiul meu căprui încape o mare, poate urechea mea înţelege limbi nevorbite, poate că de pe buzele mele amorţite se scurg cuvinte dumnezeieşti sau poate Luna însăşi e prea mica ca să-mi încapă în palme.