R͓̽o͓̽g͓̽u͓̽e͓̽ ͓̽C͓̽a͓̽t͓̽a͓̽c͓̽l͓̽y͓̽s͓̽m͓̽

      — Nu sunt obsedată de Rivera! Explodez, mai tare decât aș fi intenționat. De ce îți e atât de greu să înțelegi că interesul meu pentru el are legătură strict cu Sierra?!
          
                  Adonis își presează buzele într-o linie subțire. Inelul de la gât îi dansează între degete, dar ochii lui alunecă spre caietul din brațele mele.
          
                 — Raya?
          
                 — Ce? Răspund apăsat.
          
                 — Nu mă crezi? Aruncă un ochi pe ce-ai mâzgălit. Spune-mi tu că nu e o obsesie și promit să-mi mănânc lanțul.
          
               Cobor privirea și sângele mi se încinge sub piele. Liniile nu mai par mâzgăleli întâmplătoare, ci motivul nopților mele nedormite. Chipul lui Rivera se ivește ca o fantomă în liniile trasate inconștient, ochii lui verzi sfredelindu-mă chiar și de pe hârtie. Îmi tremură degetele pe colțul caietului. Mă simt prinsă, expusă, ca și cum tot ce neg de săptămâni întregi a răbufnit pe hârtia asta. Mă obsedează. Mă urmărește. Și partea cea mai bolnavă? Nici nu știu dacă vreau să scap de el.
          
          
          https://www.wattpad.com/story/345422137?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=share_reading&wp_page=reading&wp_uname=Rogue_Cataclysm

Întrebare rapidă: De ce în ultima vreme îmi dau follow tot mai multe persoane cu cont de only în descriere? Fraților, trăiesc pe tichete de masă până pe 5, vi se pare că îmi permit vreun abonament în afară de ăla de Disney?!?! ಥ⁠‿⁠ಥ

Eu scriind un capitol: ʘ⁠‿⁠ʘ
          Personajul secundar: Vreau propria mea carte (⁠◍⁠•⁠ᴗ⁠•⁠◍⁠)(⁠ʘ⁠ᴗ⁠ʘ⁠✿⁠)
          Eu: oh shit! We here we go again (⁠٥⁠↼⁠_⁠↼⁠)
          
          (⁠ ⁠⚈̥̥̥̥̥́⁠⌢⁠⚈̥̥̥̥̥̀⁠)

Jurnal de supraviețuire ~ Adonis 
          Ziua... Nu știu că am pierdut șirul ಥ⁠‿⁠ಥ
          
          ,,Știi, de obicei când aud zgomote ciudate, fug în direcția opusă. Dar na, sunt prost și am prieteni.”

 JURNAL DE SUPRAVIEȚUIRE – by Adonis
          
          Citat preferat:
          „Ce nu te omoară... probabil te pune în aceeași cameră cu Rivera.”

Ea: traumatizată, tremurând pe podea.
          El: roșu în ochi și cu colții afară.
          Alt el: intră cu glume și întreabă cine-a pus masca pe pat.
          Capitolul 4 e un dezastru emoțional cu extra colți, artă posesivă și posesie pură.
          Ai nervi tari? Intră. 
          
          
          https://www.wattpad.com/story/345422137?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=share_reading&wp_page=reading&wp_uname=Rogue_Cataclysm

Ok, întrebare rapidă. 
          Sunt singura care folosește ChatGpt pentru critici? Scriu capitolul și i l dau pentru părere sau critici. Iau sfaturile în considerare unde consider că este cazul, dar nimic mai mult. 
          E trișat daca fac asta? ಥ⁠‿⁠ಥ
          
          

 JURNAL DE SUPRAVIEȚUIRE – by Adonis
          
          Ziua 3:
          
          Moment de meditație:
          Cine sunt eu?
          Un om.
          Ce vreau?
          Un somn de 8 ore și un prieten care să nu fie traumatizat.
          O să primesc asta?
          Spoiler alert: NU.

          
          ⚠️ ATENȚIE, DRAGI CITITORI (Bine, atenție fanii cărții Tăcerea Micului Lup, restul dați scroll) ⚠️
          
          În urma unui acces de inspirație, un calendar advent (mulțumesc @FreyaRobin) și poate a trei cafele duble, un nou capitol tocmai a fost postat. 
          
          Haideți să vedem împreună lista de aptitudini ale noului angajat. 
          - Decizii proaste luate cu încredere ✓
          - Un spital părăsit care NU apare în broșura turistică✓
          - Câteva emoții care dor mai tare decât acul ăla...✓
          - Un coridor care respiră mai greu ca mine la alergare✓
          - O geacă de piele care strigă „confuzie stilistică”✓
          - Acul care și-a găsit gâtul (scenă din cauza căreia era să fac atac de panica)✓
          - Tensiune emoțională care n-are ce căuta la secția de psihiatrie✓
          - Liniște și pace X (ați vrea voi :))
          
          
          ️ Plus: râsete, traumă, paranoia, obsesii, mirosuri familiare și un Rivera care apare ca să dispară, dar astea sunt clasice deja.
          
          Dacă v-a fost dor de sarcasmul Rayei, fricile ei bine justificate și energia haotică a lui Adonis, dați click și pregătiți-vă să regretați deciziile în locul lor. :)) 
          
          P.S. Dacă sunteți ca mine de faceți atac de panica când vedeți acul, puteți sări peste. Am avut nevoie de trei cafele și două ceaiuri sa termin capitolul asta și tot simt că am mai multe traume decât aveam înainte de a mă apuca.
          
          
          
          https://www.wattpad.com/story/345422137?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=share_reading&wp_page=reading&wp_uname=Rogue_Cataclysm

  Tocmai am realizat ca le am împărțit personajelor traumele și fricile mele ca pe felicitări de crăciun. Ar trebui să mă îngrijorez?
          
          Raya își încrucișă brațele, cu sprânceana ridicată:
          
          — Atinge-mă cu un ac și-ți scot freza cu tot cu față.
          
          Medicul oftă, resemnat:
          
          — Doar o radiografie, atunci?
          
          — Doar o radiografie. Și vreau și poza la final, o pun pe frigider.
          
          
          Lumeeeee, am tik tok unde postez spoilere și clipuri legate de cărțile mele! Canalul ăla e mai abandonat decât a fost vreodată contul meu de wattpad, dar spre deosebire de Rivera, pe el îl găsiți la un click distanță:
          
          https://vm.tiktok.com/ZNdUu3DM1/