Pot incepe prin a spune ca imi plac oamenii? Oh,nu,dar nu oamenii reali. Presupun ca nimeni care scrie sau citeste nu iubeste oamenii reali. Altfel,de ce ne-am mai indragosti de carti,de personaje, de vietile lor?
Am trait multe vieti asa,citind si scriind si in fiecare m-am implicat,pe fiecare am ridicat-o la rangul de arta. Viata e o arta,e o magie,fie ca noi constientizam sau nu-asupra tuturor face cate  o vraja. De asta citesc,de asta scriu. De fiecare data,cu fiecare viata conturata cand deschid cartea si pe cea a carei contur a fost sters cand copertile se inchid,tinand captiv un om real, viata se transforma,ia alta forma,este vrajita.
Nu am pretentii de la cei care imi citesc cartile sa se plieze si ei dupa personajele mele. In schimb,as vrea sa le faceti loc in viata voastra,sa le permiteti ca la sfarsitul cartilor mele sa va arate o asemanare,nu o contradictie cu cine sunteti voi.
Abia atunci cartile mele prind viata,fac magie,creeaza oameni!

-Love rock *Evanescence,flying to Heaven*
-Strange girl,lots of friends *even stranger*
-Not a belieber, a Hunger-games-believer
-Those rainy days,ohh...
-Life? What's that?! You mean book,right?
-Cats, only cats allowed
-Captain America is good, Captain America is life