Dragilor cred că aseară s-a produs o babană confuzie.
Nu vă gândiți la finaluri că și cum urmează să mă sinucid . Nu voi face asta niciodată și sunt aici să vă spun că a fugi din lume prin moarte e cel mai ușor , iar calea ușoară nu are nici un farmec.
Da , e greu. E greu când nu ai pe nimeni , dar e greu și când ai prea mulți oameni lângă tine. E greu când nu ai un job , dar e la fel de greu să ai unul. E greu să suferi din dragoste, însă e la fel se greu sa menții o relație sănătoasă cu soțul/soția/copilul și în același timp cu tine. Lipsurile sunt toate grele , însă nici când ai "totul " nu e ușor, pentru că faci multe compromisuri .
Am ales să împărtășesc asta aici cu voi pentru că pe mulți vă simt ca o familie. Simt că faceți parte din ceea ce sunt astăzi.
Revenind la finalalul pe care îl simt. Nu am o perioadă bună psihic , multe s-au dat peste cap , nu mă plâng , însă nici de piatră nu sunt. Povestea în care mă învârt de câțiva ani e ca o buclă. Iubesc - sufăr - iubesc - sufăr .
De ce ?
Pentru că atunci când îmi aloc timp familie, jobul îmi bate în pereți, iar când alerg la job , familia rămâne mult prea în spate. Nu sunt vedeta sa am mii de concrante din promovare și să stau acasă. Aia e , unii au noroc , alții au un loc de muncă.
Eu am o pasiune , să fac ceva pe cont propriu, însă simt că e finalul acestei pasiuni, deși nu îl văd , încă trag de vis , îl simt.
Iar pe femei niciodată intuiția nu le prea înșală.
Vă iubesc. ❤️