Urăsc să scriu prezentări. Nu pot. Nu ştiu cum. Poate îmi e frică de ideea că lumea chiar citeşte ce scriu eu aici. Îmi e frică să scriu prostii. E ironic, pentru că aici e un loc unde lumea scrie poveşti, descrie vise şi trăiri prin cuvinte. Poate eu pot să fac la fel, dar nu şi cu povestea mea. Pot foarte bine să mă leg de altceva. Dar de mine ? Nu..

Ce aş putea să scriu despre mine ? Sau despre viaţa mea ? Că e un paradox. Sunt un paradox. Îmi plac oamenii sinceri, dar eu nu pot să fiu aşa. Urăsc persoanele negativiste, dar de fapt singura negativistă sunt eu. Nu-mi plac persoanele care se schimbă doar pentru a impresiona pe cineva, când de fapt tot eu fac asta. Pot fi dureros de sinceră, dar tac. Mi-aş dori să fiu acel gen de persoană tăcută, sinceră, profundă, prietenoasă. Dar sunt pe dos. Sunt prea vorbăreaţă, nu pot spune clar ce simt, spun doar prostii, pentru că îmi e frică- virgulă- ca dacă spun exact ceea ce simt lumea o să râdă de mine. 

Nu ar trebui să-mi pese. Dar îmi pasă.