Shadow_Man69
Sunt momente în care îți dai seama că nu e vorba că nu mai știi să iubești… ci că nu mai ai curajul să o faci. Că nu ești rece din alegere, ci din apărare. Că ai simțit odată cum se rupe ceva în tine, și de atunci, orice atingere nouă seamănă prea tare cu rana aia veche.
Și știu… știu că nu e corect față de cine vine după. Dar cum să mai crezi în promisiuni, când ultima dată când ai făcut-o, te-a durut până în oase? Cum să te lași iubit, când iubirea a fost cea care te-a pus în genunchi?
Încă mă întreb cum se face să nu mai fugi.
Cum treci peste momentul în care inima vrea, dar mintea îți spune „nu mai risca”?
Cum poți să rămâi, când instinctul tău e să pleci înainte să fii părăsit?
Pentru că, sincer… eu nu mai pot avea încredere. Mă gândesc că iar se întâmplă.
Și, cel mai ciudat, în clipa în care primesc ceea ce am vrut — atenția, apropierea, dragostea — parcă totul se stinge.
Poate nu pentru că nu o vreau, ci pentru că mi-e frică să cred că e real. Așa că vă întreb, cei care citiți asta... cum faceți? Cum treceți peste traumele trecutului fără să vă transformați în oameni care simulează iubirea? Cum reușiți să aveți din nou încredere, fără să vă temeți că o să se rupă iar totul sub pașii voștri?
Poate vreau doar să înțeleg…
cum se iubește din nou, când iubirea a fost cea care te-a distrus.
nicoby
@Shadow_Man69 te înțeleg și știu în mare parte ce simți pentru că și eu am fost în aceeași situație însă tot ce am făcut a fost să mă uit atent dacă acea persoana chiar merită încrederea mea și mi-a fost frică că iară voi fi distrusă însă m-am străduit să rămân un timp și să observ. Mi-am dat voie să iubesc dinou dar cu mai multă atenție și atunci am realizat că, chiar mai pot fi iubită. A fost greu evident să stau să încerc să alung trecutul pentru că este trecut nu se întoarce am încercat din greu să trăiesc în moment și să încerc să mă bucur de el. Rațiunea mereu va dori să te tragă în jos dar tu mai meruți să îți dai ție o șansă să te lași dinou iubit. Sper că te-am ajutat să înțelegi ceva.
Bee_for_you
@Shadow_Man69 "Orice om are un suflet drag de care-şi aduce aminte cu nostalgie. Din păcate, nu îl va regăsi niciodată pentru că oamenii se schimbă, iar amintirile dispar. Sunt ca stelele de sus, multe strălucitoare, dar îndepărtate." Citez pentru cineva care va înțelege.
Psyche170224
@ Shadow_Man69 Nu iubirea ne distruge... Ăsta este cel mai greșit lucru pe care îl poate afirma un om. Dacă te-a distrus nu a fost iubire, a fost orice alt sentiment camuflat într-o iluzie a iubirii. Iubirea adevărată vine, te săgetează, vindecă, te înalță și te reclădește din ruină, te vindecă de absolut orice insecuritate, alungă teama și o înlocuiește cu liniștea, te înalță și nu dispare niciodată. De cele mai multe ori rațiunea intervine însoțită de mii de întrebări și mii de temeri care de fapt sunt doar niște limite impuse de noi înșine. Iubirea este o energie care trebuie lăsată să curgă singură ca un izvor infinit și nesecat de liniște sufletească, fuziune între două suflete și iertate. Cel mai desăvârșit lucru în numele iubirii este iertarea. Iartă-te și iubește cu toată ființa. Ești suficient, ești îndeajuns, ești creat perfect și ești unic în tot și toate. Ești TU și nimeni nu este ca tine! Nu uita și nu te îndoi niciodată de asta. Te îmbrățișez, suflet bun! Eu sunt aici mereu!❤️
