🍂

(Un vis de-al meu)
          
               Mă aflam într-un local bizar, unde femeile bătrâne păreau să piardă dinții la fiecare vorbă rostită. O astfel de scenă absurdă s-a transformat rapid într-un scandal, când una dintre ele a început să mă acuze pe mine că a rămas știrbă. Panicându-mă, am fugit, auzind în spate cum cineva chema poliția.
               Ajuns la un colț întunecat al străzii, o femeie misterioasă m-a abordat și mi-a oferit un colier imens, decorat cu o mandibulă aflată în putrefacție. Mă simțeam ca in Mr. Bean fără motiv. Era grotesc și greu de privit, dar fără să-mi explic de ce, l-am cumpărat. În curând, m-am trezit pe un acoperiș, rupând bucăți din colier și aruncându-le în gol, ca și cum încercam să scap de el bucată cu bucată.
               Privind în jur, am observat un bătrân osos fără ochi, care stătea nemișcat jos, dar zâmbea larg. Dintr-odată, a început să se târască spre mine, ca un păianjen paralizat. Spaima m-a împins să cobor de pe acoperiș și să fug în curtea lui, unde m-am alăturat unui grup de oameni necunoscuți. Cuprinsă de o neliniște inexplicabilă, am scos câteva bombe mici din buzunar – habar n-am de unde le aveam – și le-am aruncat toate deodată, explozia distrugând liniștea întunecată.

Într-un viitor complet bizar, Ioana descoperă că nu poate să se angajeze pentru că la grădiniță primise „Suficient” la „lucru în echipă.” Motivul? Mirela, colega ei masculină, îi furase cuburile și declarase solemn că „se construiește o dictatură.”
          
          Într-o seară, Ioana și iubita ei, Ana, ajung într-un bar gay. Coincidență cosmică: Mirela e acolo, râzând zgomotos cu iubita ei, Roxana. Ioana o fixează cu privirea și, după un cocktail cu nume dubios („Atomic Rainbow Death”), explodează:
          — Mirela, din cauza ta sunt șomeră! Mi-ai furat cuburile!
          
          Mirela, calmă, zâmbește ca un dictator care tocmai a terminat un discurs:
          — Cuburile erau o lecție despre putere, Ioana. Tu n-ai învățat să controlezi resursele.
          
          Ioana își pierde cumpătul și aruncă în Mirela cu o felie de lime. Mirela ripostează cu un pai, Roxana urlă „apără granițele!” și, în următoarele cinci secunde, barul se transformă într-o scenă suprarealistă: umbreluțele de cocktail devin săgeți, sticlele de apă minerală sunt folosite ca proiectile, iar un chelner își pune un castron pe cap și strigă:
          — EU SUNT NEUTRU!
          
          Ana încearcă să oprească haosul:
          — Stop! Vă purtați ca niște copii! Faceți pace sau mă bat și eu!
          
          Dar Ioana, ținând o umbrelă de cocktail în mână ca pe o sabie laser, urlă:
          — Nu există pace fără răzbunarea cuburilor!
          
          La final, barul e devastat, Roxana e încolăcită într-un șervețel uriaș, Ana ține în mână un cocktail cu o umbrelă stricată, iar Ioana și Mirela stau pe podea, respirând greu. Mirela ridică un pai rupt și spune, serios:
          — Poate meriți un „Bine,” retroactiv. Dar doar pentru că ai spirit combativ.
          
          Chelnerul, filmând totul, oftează:
          — Asta a fost ciudat chiar și pentru noi.
          
          

Într-un sat uitat de lume, trăiau două prietene de nedespărțit: Carmen, care era crăcănată, și Victoria, care era strâmbă de spate. Oamenii le porecleau „Cric și Strâmbă”, dar ele nu se supărau, ba chiar râdeau primele.
          
          Într-o zi, sătenii au decis să organizeze un concurs de alergat pe ulița principală. Carmen, cu picioarele ei depărtate, zise:
          – Eu sigur câștig! Trec peste gropi fără să le simt!
          
          Victoria râse:
          – Și eu intru! Mă aplec atât de bine că trec pe sub orice obstacol!
          
          Concursul începu, iar Carmen, de crăcănată ce era, alergă fără grijă prin băltoace, în timp ce Victoria se răsucea și se apleca printre copiii care strigau pe margine:
          – Hai, Cric și Strâmbă, campioanele noastre!
          
          La final, n-au câștigat premiul, dar au râs atât de mult încât sătenii le-au dat o diplomă de „cele mai amuzante concurente”.
          
          De atunci, Carmen și Victoria erau invitate la toate evenimentele din sat, pentru că știau cum să transforme orice zi obișnuită într-un spectacol de comedie.
          
          

Într-un mic oraș uitat de lume, două prietene, Ana și Maria, aveau o relație plină de glume și farse copilărești. Într-o zi însorită, în timp ce se plimbau pe o alee pietruită, Ana, cu un zâmbet ștrengar, a tras-o pe Maria de mânecă:
          
          – Maria, uită-te un pic în spate, zău, nu o să-ți vină să crezi. Uite, bă, un căcat!
          Maria s-a oprit din mers, privind-o suspicioasă.
          
          – Serios, Ana? Iar ai chef de prostii?
          – Nu, pe bune, e chiar acolo, lângă bordură!
          
          Curioasă, Maria s-a întors și a privit atent în direcția indicată de Ana, doar ca să constate că nu era nimic acolo. Ana râdea deja în hohote.
          
          – Băi, tu nu ești sănătoasă! a zis Maria, oftând și încercând să-și ascundă un zâmbet.
          
          Dar Ana nu se opri aici. Mai târziu, ajunseră la un parc unde era o oglindă mare, veche și crăpată, parte dintr-un vechi loc de joacă pentru copii. Ana, cu ochii strălucind de o idee năstrușnică, i-a spus Mariei:
          
          – Maria, am nevoie de ajutorul tău urgent! Pe oglinda asta e un microb nasol. Hai să-l suflăm împreună, să-l curățăm.
          
          Maria, obosită de glumele Anei, a ridicat din sprâncene:
          
          – Ce microb? Ce tot inventezi?
          – E chiar acolo, zic! Dacă te uiți mai atent, vezi ceva urât în oglindă. Trebuie să-l scoatem!
          
          Maria a făcut doi pași înainte, uitându-se mai bine în oglindă. În loc să vadă ceva pe sticlă, Ana a început să râdă din nou și a exclamat:
          
          – Uite căcatul! Reflecția ta!
          
          Maria a rămas câteva secunde nemișcată, procesând ce tocmai auzise. Apoi, fără să mai stea pe gânduri, a luat o mână de iarbă de pe jos și a aruncat-o spre Ana, care fugea deja râzând.
          
          – Ana, să nu te prind că mai faci glume din astea! Dar și când te prind...
          
          De atunci, Maria și-a jurat că va găsi o farsă și mai bună ca să-i dea o lecție Anei. Dar până atunci, cele două continuau să râdă de copilăriile lor.
          
          

Povestea Femeii și a Polițistei
          
          Era o zi obișnuită într-un orășel mic, când o femeie s-a prezentat val-vârtej la secția de poliție. Cu o atitudine sigură și un aer serios, a intrat și s-a adresat primei polițiste pe care a văzut-o:
          
          – "Ba, e o tipă leșinată în baie!"
          
          Polițista, intrigată, ridică privirea de la raportul pe care îl scria.
          – "Cum adică leșinată? Ce s-a întâmplat?"
          
          Femeia făcu o pauză dramatică, de parcă ar fi vrut să capteze atenția întregii secții.
          – "S-o speriat când m-o văzut la... chizdă. A spus că în viața ei nu a văzut chizdă mai mare și mai frumoasă."
          
          Toți cei din jur au rămas cu gurile căscate, iar polițista, profesională, încearcă să păstreze calmul.
          – "Doamnă, trebuie să investigăm. Arată-mi unde e tipa leșinată."
          
          Ajungând la locul faptei, polițista intră în baie să vadă victima. Femeia aștepta afară, impasibilă. După câteva minute, polițista iese, vizibil tulburată.
          – "Doamnă, într-adevăr, tipa e leșinată... dar trebuie să te întreb, ce-i cu povestea asta cu chizda?"
          
          Femeia zâmbește enigmatic.
          – "Să-ți arăt?"
          
          Polițista ezită, dar în numele investigației, acceptă. În secunda următoare, femeia își ridică fusta. Polițista face ochii mari, își duce mâinile la gură și... leșină instant.
          
          Femeia, perfect calmă, iese din baie și strigă la un alt polițist din secție:
          – "Ba, acum e o polițistă leșinată în baie!"
          
          Polițistul, uimit, întreabă:
          – "Cum a leșinat?"
          
          Femeia răspunde nonșalant:
          – "S-o speriat când m-o văzut la chizdă. A spus că în viața ei nu a văzut chizdă mai mare și mai frumoasă."
          
          Și așa, legenda femeii cu "chizda fabuloasă" s-a răspândit prin tot orășelul, iar secția de poliție a rămas cu două cazuri nerezolvate și multă confuzie.

Te-ai inspirat din parodiile lui Papu Cartoons ?

Mulțumesc PTR fllw dani mocanu :))

DANI MOCANU!! SE STIE!!