"what can i do
when the night comes
and
i break into stars"

Scriu sperând că pot cuprinde în cuvinte măcar o frântură din lumea asta atât de crudă și totuși atât de frumoasă.

Scriu pentru că fără aer nu pot trăi, dar fără vise, respir degeaba.

Scriu pentru că odată, cineva mi-a spus să trăiesc pentru mai mult. Și ăsta e singurul mod în care știu sa o fac. 

Sunt un hoț de suflete. Iau de la fiecare persoană pe care o întâlnesc un fragment.
Suficient de mic încât să treacă neobservat, suficient de sincer încât să însemne ceva. 

Un zâmbet, o privire, un gând. O atingere ușoară ca aripile unui fluture sau o amintire.

Le transform în povești. Unele mă învelesc de culcare, îmi încălzesc mâinile înghețate și inima în nopțile pustii. 
Altele îmi țin companie și mă fac să zâmbesc. Poveștile mă trezesc brutal din somnul cel adânc al ignoranței, îmi deschid ochii orbiți.
Și tot poveștile mă fac să privesc cerul - atat de gri și gol și infinit - și să văd  dincolo de el, să imi imaginez, în loc, nuanțele vii ale răsăritului. 

Scriu ca să nu fiu singură

Ca să schimb ceva in lumea asta

Ca sa încălzesc măcar un suflet

Scriu pentru tine,
Tu - acela care porți înăuntrul tău magia nevăzută a zecilor de lumi imaginare și atunci când pășești, lași în urma ta o dâră de praf de stele, ulei și scorțișoară.