Argint coloidal

@nicustefanuta
          
          
                                  Avem cu cine vota❤️❤️❤️
          
          
          De nu știți povestea, intrați pe insta ul lui:
          
          
          
                       ⭐ @nicustefanuta ⭐

Încep să cred că mi mai bine fără prieteni.
          
          Uite cum îmi dau banii pe un hanorac, ca să l pot face cadou.
          
             Nici cum nu mi bine. 
                                              Mă frământ în propriul pesmet. 

https://youtube.com/shorts/Sb5QDcMwdGo?si=5Wla-7QpaOwfd_HJ

Un sfat de primăvară.....
          
          https://youtube.com/shorts/bMv0f3wrCwc?si=FUJYCWmetCa2occU
          
          
          
          
             PRIMĂVARĂ POTRIVITĂ! 

Am întâlnit ochi frumoși, un zâmbet ce mi a făcut bujori.
          Bruneta în palton gri, în ciuda culorilor închise, era ca  o prigoria. 

fragmentele încep sa se desprindă.
          
          Chestiile de la picioare ajung sa fie prea multe, iar când lucrezi sa ti repari degetele, bratul se desprinde.
          
          Plâng tăcut, mușcându-mi obrazul, pe interior. 
          Cu atâtea  cioburi și cu o găleată goala de lipici, normal ca apare frustrarea.
          
          > Mă las descolpletat. <

Avem perioadă determinată, de aceea avem atâtea necazuri.
          
          Posibil sa avem necaz cu timpul, de aceea suntem așa de stricați pe plan mintal.
          
          Creierul; Lumea din capul meu.
          
            

În orașul umbrelor, al celor ce nu s văzuți, umblă un om ;Omul Perete.
          Străin în propriul său loc, învăluit în miezul nopții, —prizonierul insectelor— Omul Perete pare a umbla fără contur.
           În noaptea lui interioară, caută un viitor în liniile de fum: printre bătăile inimii lui, un strigăt de ecou din munți, chiar și intr un picior de gândac. 
          
          
          Poveștile spuse de stele, sub cer nemuritor Caută un viitor Un suflet în căutare. 

Unde îngerii dansează, o creatură verde misterioasă, începe a dansa tribal, pe îngeri ai înfometa; îngerii în jurul ei îi cântă ode de veghie.
          
           În orașul unde Îngerii păzitori veghează, o creatură verde dansează în noapte, cu ochii strălucitori de mândrie, aduc lumină în umbrele păzite
          
          Sunt împreună: înger - creatură, creatură - înger, în grădina cu flori argintii, creatura verde pictează cu aripile ei un strop de magie, ce părea a atinge orizontul.
          
           Pe acoperișuri, sub stelele ploii de diamante, creatura verde râde, împrăștiind povești tulburătoare. Îngerii cântă din aripile pătate, acuma lumea lor schimbată veșnic, creația verde la cel de sus. 

Zilele lui erau povești scrise pe aripi.