Complementar

 toate se întâmplă firesc .
 nopțile au gust de coral.
 călătoresc  în  sensul acelor de ceasornic . 
îmbrac  același  solzi.
 mi se întoarce  stomacul pe dos . paradisul se află  întotdeauna la ultimul  etaj. 
 încremenit într-un  acvariu contrafăcut. 
  liniștea umblă prin mine diformă . 
mă gândesc  să te sun .
 pentru că  e toamnă.
 pentru că  nu mai știu  să  merg decât  în  genunchi. 
  n-ai să  răspunzi probabil.
 spitalul ăsta  mă  strânge  ca o menghină . 
vagoane pline de muribunzi.
 cardiologul îmi  injectează  perfuzii cu numele tău.
 spune că  am o inimă  în  plus.
 habar n-am ce pot face cu ea.
nu știu  dacă-ți  pasă. 
ori dacă  nu cumva ai murit și  tu între  timp. 
 deşurubez luna din toate încheieturile.
 îmi   răscolește adâncurile. 
ne răscolim amandoi reprosandu-ne.
 întreg  orașul are memoria ultimei tale umbre.
respir greu sufocată  de păsări  opace .
 același  pumn de antidepresive . 
sângele meu orbește zilnic .
 cuvintele se transformă  în  așchii. 
 îmi  plâng  morții  cu o rigoare mirabilă . țipete  geometrice crescute sub unghii.
 frământ cu toate amprentele singurătatea asta debilă  .
  tu ești mereu provizoriu,
 tot ce trăim  în convalescență 
 probabil se numește viață
 și așa mai departe