tizol tizol

Un bob de ghindă
          
          Lacrima ce nu se plânge
          Sufletul împietrește
          
          Visele ce nu sunt spuse
          Sunt uitate chiar de cel ce le visează
          
          Gândurile neformulate
          Vor înneca ideea-n fașă
          
          Cuvintele ce au rămas nespuse
          Dărâmă șir de propoziții
          
          Propoziția nescrisă
          Lumea aceasta nu o schimbă
          
          Așa că stejarul falnic
          Moare într-un bob de ghindă.

Gânduri vin si gânduri pleacã
          Unele le prind în rime
          Unele le las sã plece
          Sã le scriu mi-e si rusine
          Gânduri vin si gânduri pleacã
          Sã le las toate sã plece?
          În locul lor sã suiere vântul?
          În lumea asta-i mult prea rece
          Ca sã las sã plece un gând bun.