Trecând timpul înțelegi...
Te-am ținut în brațe de câte ori am avut ocazia,
Mă simțeam bine și fericit,
Parcă eram într-o casă cu dragoste acoperită,
Inima-mi din piept tot dansa, ca valurile mării, ohh cât te adoram femeie,
Am urcat dealuri, am sărit garduri, am plecat departe,
Nu știi, tu, cum ți-am văzut sufletul, era puțin fără apă.
Deși îmi este sete de tine.
Dar, eu ți-am dat acea căldură necesară.
Când am simțit picioarele puțin reci, mâinile de asemenea.
Nu puteam a le lasă fără îmi dăruii căldură mai departe.