"Îmi pot picta sufletul în miliarde de culori, însă niciuna nu va fi potrivita pentru a descrie ceea ce îmi provoci tu mie." Eu scriu, scriu cu sânge îmbinat cu dor și dorință. Dor de noi, dorința de a te avea. Visez la basme, la fericire. Trăiesc prin scris, îmi curge prin vene. Nu sunt cea mai bună, am multe de învățat, însă nu pot respira fără să-mi aștern gândurile cele mai întunecate, împinse în  cel mai străfund colț neștiut de nimeni, al inimii mele. Atât de necunoscut, încât abia l-am descoperit și eu. Critici, injurii, le voi primi pe toate. Poate nu voi mai scrie pentru alții, dar voi scrie pentru mine. Am scris de mică, scriu acum, voi scrie pana în momentul când îmi voi da duhul. Cea mai mare armă îmi e creionul. Stiu ca voi greși, însă o voi lua de la capăt dinou, și dinou, pana când îmi va ieși ceea ce îmi doresc, într-o formă la care, probabil, nici eu nu m-aș fi așteptat. Voi atinge apogeul într-o zi.