,,Ea stârnea scântei reci sub cerul de metal.
El,născut din suflul cerului și flăcări oarbe,sângera cenușă dincolo de nori.
Pământul se cutremura sub atingerile lor,
Vântul spulbera marea,
Marea zdrobea stâncile,
Lumea murea:esența ei se scurgea printre crăpături.
Dar ei mergeau spre răsărit,
În zori,trupurile lor se descompuneau in lumina care brăzda cerul.
Și când amurgul a venit,
Lumina a devenit fum în lumi pierdute,
Lumi dintr-o poveste veche."
                   (Felinare Stinse)