Când te decizi că visul tău nu mai merita amânare, atunci încep provocărie. Trebuie sa fii apt pentru visul tău, capabil de a-l duce la capăt. Să ai credință și imaginație. Și foarte mult curaj.
De obicei, (sau cel puțin eu, dintre mulți alții), alegem să scriem ceea ce ne imaginăm pentru ca e mult mai ușor de a comunica și de a ajunge la alții. Curajul implica să treci prin lucrurile pozitive dar și negative pe toată perioada drumului. Am fost întotdeauna o persoana timida și anxioasa, să scriu era cea mai buna alegere, mai ales că aveam imaginația și gândurile împrăștiate. Curând mi-am dat seama că ceea ce nu mă lăsa să îmi continui visul nu erau prea multe idei grămadă și cursul poveștii. Era frica de a fi judecat, de părerile mai puțin bune care mi-ar fi indus din nou atacurile de panica noaptea. Și încă am în prezent o grămadă.
Dar cui îi mai pasă? Am trecut prin și mai și decât asta. Oricine are de ales iar eu aleg sa trec prin frica cu capul sus și să am curaj. Indiferent de critici.
Viața e scurtă iar eu vreau să învăț din cele mai mari greșeli decât să regret că nu le-am încercat din cauza fricii.
Și vă doresc la fel. Va doresc curaj și credința!
Și sper să vă placă ce va urma. Nu vă promit că o să stau până la sfârșit cu aceeași ordine a ideilor cărții. Dar esența e aceeași, o voi scoate la capăt cumva. Mi-o datorez mie.
Mulțumesc frumos că ați fost buni încă de la început cu un copil neliniștit. Ați participat la crearea unei femei curajoase și mândră să greșească.
