"• Zion
Mereu am fost dur. Asta știe toată lumea. Și totuși, nu înțeleg de ce continuă să se întrebe unde îmi este inima. Nu am. Nu mai am. Sunt doar un corp gol, un Alpha menit să-mi conduc supușii cu o mână de fier.
La început, marele Alpha chiar avusese o inimă. Dar cea care o deținea… nu a știut să aibă grijă de ea.
Victoria.
Tot ce țin minte despre ea este totul.
Au trecut trei ani și jumătate, dar legătura dintre noi încă nu s-a rupt. Am încercat. Am implorat Zeița Lunii să-mi taie conexiunea, dar ea a ales să treacă peste voința mea. Sunt în continuare legat de cea care mi-a distrus viața.
— Iar te gândești la Vicky?
Pumnul meu lovește masa, iar amicul meu sare de pe scaun.
— Ți-am zis să nu-i mai pronunți numele!
— Ce dramatic, oftează ironic. Furia mi se potolește, fără să vreau.
— Cum naiba îți dai seama mereu când mă gândesc la ea?
— Ochii ți se fac roșii… și ți se scoală, amice.
— Ratatule! izbucnesc, dar râd în timp ce ies din cameră"
– Trei ani și jumătate prea târziu (fragment)