Visez întunericul nopților, întrebându-mă dacă îl pot controla. Prea multe răspunsuri să-mi bat capul. 

   Visez stele, gândindu-mă cum ar fi să devin una. 
Dar după îmi dau seama că dacă voi cădea, nimeni n-o să-și amintească. 

Visez să am încredere ca întunericul în lumină.
Nu știu care sunt, oricum mă voi pierde. Voi arde cu focul negru roșiatic.

   Și după toate visele, mă întorc la realitate cu tristețe în fiecare părticică a corpului. Acolo dispăream, aici sunt tot mai vizibilă. Sunt tot mai aproape de distrugere.