De cele mai multe ori, ne pierdem în abis. Ne înecăm cu ideea mută a nemuririi sperând că încă putem respira. Ne dorim infinitul când, de fapt, nu avem nimic și ne dorim nimic atunci când avem infinitul.



   Atârnă de noi, legate cu ață groasă, și ne definesc. Ele decid cine suntem, ce facem și ce se va întâmpla cu noi. Atârnă precum etichetele. Sarcasm, umor, inteligență, rațiune, speranță - mereu aici să-mi îngreuneze deciziile, să se contrazică și să tragă sforile. Și, cred eu, nu le vor da drumul niciodată, nu atunci, nu acum și nicicând. Etichete. Etichetele mele. Trăsăturile și componentele mele.



𝕴 𝖐𝖓𝖔𝖜 𝖆𝖇𝖔𝖚𝖙 𝖙𝖍𝖎𝖓𝖌𝖘🥀𝕴 𝖜𝖎𝖘𝖍 𝖎 𝖉𝖎𝖉𝖓'𝖙.

🥀𝕴𝖋 𝖔𝖛𝖊𝖗𝖙𝖍𝖎𝖓𝖐𝖎𝖓𝖌 𝖘𝖎𝖙𝖚𝖆𝖙𝖎𝖔𝖓𝖘 𝖇𝖚𝖗𝖓𝖊𝖉 𝖈𝖆𝖑𝖔𝖗𝖎𝖊𝖘, 𝕴'𝖉 𝖇𝖊 𝖉𝖊𝖆𝖉.🥀