Intr-un final tot ce pot sa spun e ca în ultimul timp am început sa ma simt din ce în ce mai melancolica. Sa simt în suflet primăverile acelea pe care le trăiam atunci când eram mica și eram fericita, acele primaveri colorate și pline de soare. De cand am întâlnit un suflet asemănător cu al meu, am început sa am acest sentimente melancolic a primăverilor pierdute dar senine... cred ca e un semn ca totuși viata mea are o însemnătate în aceasta lume ce nu pare atât de rea:)