Uneori vreau sa scriu, dar imi e foarte greu. Nu vreau sa simt tot ce simt personajele pentru ca intotdeauna o sa construiesc caracterele lor pe durere, frica, cenusa, ramasite tocmai ca sa ajunga sa fie puternice. Asa consider eu ca trebuie facut. Ca personajele trebuie sa sufere pentru a ajunge puternice. Sa se rataceasca pentru a gasi. Sa se prabuseasca pentru a se ridica. Sa treaca prin iad pentru a ajunge in rai. Probabil ca toate astea au doar de a face cu mine. Asa ca imi pare rau ca nu reusesc sa postez atat de des pe cat ar merita cei care imi citesc cartea, dar trebuie sa intelegeti ca imi e greu uneori sa ma implic, sa trec si prin durerea lor.
Dar intr-un final cu totii ne intoarcem la ce iubim. Si eu ma intorc la scris. Trec prin ce trec personajele mele, sufar cu ele, le simt durerile, le impartasesc fricile si sper la povestile lor frumoase de dragoste si la finalurile lor fericite.
Nu stiu exact de ce am scris asta.
Seara frumoasa va doresc!