αℓєϰια

relația toxică cu prima mea iubire din facultate (anatomia și embriologia corpului uman) s-a terminat azi (am trecut examenele). it won't even take me a day to recover. i'm already a better person without it.
          
          tho, să pui atlasul pe raft după o ultimă sesiune de studiu, it really gives you the chills. 
          
          anyway, cum vă merge în sesiune/la școală îm general? și mult succes în continuare!!!

anul ăsta mă fac blondă. 

o, te rog te rog te rog, lasă-ne să fim tineri pentru totdeauna 

I'm not ending my writer carrer. College is ending it. 
          
          2 săptămâni and I'm already done. 

Un mic sneak peak la Capitolul I. Continuarea în comentarii pentru că limita pusă de Wattpad mă omoară. 
          
          https://www.wattpad.com/story/264888212?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=share_reading&wp_page=reading&wp_uname=alexiadauphin
          
          "M-a dus din nou la râu, sub salcie, unde umbra era deasă și apa mică [...] Eram doar noi, feriți de ochii și urechile lumii. Ne-am așezat pe iarba gălbejită și m-am uitat spre el, așteptând să-mi spună că mi-a adus ceva, așa cum o făcea mereu, apoi să îmi întindă o prăjitură, iar eu să mă murdăresc toată mâncând-o. 
          
          — Ți-am adus ceva, a zis el și și-a dat jos rucsacul din spate. 
          
          Dar nu mi-a întins o prăjitură. În schimb, ținea în palmă un obiect roșu, cilindric. L-am luat sceptică și l-am rotit în mâini. M-am uitat apoi atentă în jurul meu, peste râu și înspre drumul pustiu ce se afla la câteva zeci de metri de noi, și l-am întrebat: 
          
           — Ce e asta? 
          
           — Du-l la ochi, s-a aplecat el asupra obiectului și mi l-a fixat în mâini. Așa, uită-te prin capătul ăsta. 
          
          [...]
          

Am revenit cu una dintre cărțile dragi mie. Încă scriu și poezii, încă scriu și la Războiul de obsidian. Dar aveam nevoie de asta. Vă las mai jos un fragment din capitolul ce deschide Partea I, poate vă convinge.
          
          "Erau într-o misiune. Kit încă nu putea înțelege prin ce conjuncturi ale sorții, dintre toți oamenii disponibili, fuseseră trimiși ei doi și numai ei. Poate că Sasha și Penny complotaseră să-i transforme, în sfârșit, într-un cuplu oficial, iar o misiune crucială le păruse o potențială primă întâlnire perfectă. [...]
          
               Tresări când rampa atinse solul și sări în urma fetei, ascunzându-se după copaci. Huruitul unei cuști pe roți îi atrase atenția și se opri din alergat [...] Dădu să o urmărească, dar cinci degete subțiri îi înconjurară încheietura mâinii înainte să reușească. 
          
               Cassie îl smulse înapoi, îl puse la pământ cu un genunchi în piept și-l imobiliză. Greutatea trupului ei peste al său îl răscoli. Își duse o mână spre chipul fetei, îndeajuns cât să o distragă pentru un moment. Se răsuci apoi brusc și o prinse sub el. 
          
               — Cassie, o strigă din nou, leneș și șoptit. 
          
               — Kit, pufni ea plină de repulsie, încercând să-l împingă. 
          
               Kit îi prinse șuvițele răsfirate pe față între degete și le feri, iar ea îngheță. Indexul îi poposi deasupra cicatricei subțiri, iar Cassie își închise o clipă ochii, răsuflând sacadat. [...] Auzise că pe cea din urmă Cassie cu mâna ei și-o crestase, pentru ca cicatricea să prindă forma unei constelații. Acelei constelații. Cassiopeia. 
          
               Se holbară în tăcere unul la celălalt [...]. Erau acum atât de aproape, încât dacă s-ar fi aplecat numai puțin, buzele lui le-ar fi atins pe ale ei. Îi putea simți respirația caldă pe obraz. Mirosea a mentă. Mereu a mentă."
          
          https://www.wattpad.com/story/264888212?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=share_reading&wp_page=reading&wp_uname=alexiadauphin

just to know im not dead
          
          only a bit busy discovering

am terminat Contele de Monte Cristo. mi-a luat 7 luni. aș fi vrut să-mi ia o viață. 

vă implor, VĂ IMPLOR uitați-vă la "When Life Gives You Tangerines". 
          
          It's a Korean slice-of-life series și îl găsiți pe Netflix!!!
          
          încă încerc să îmi adun cuvintele. e extraordinar. 
          
          and my sweet IU is playing!!!! I should've stopped watching her things after the heartache she gave my 12 years old self in Moon Lovers. but it seems I can never have enough. 

first year done. five more to go.