@ Kephra
Am citit tot și, în primul rând, felicitări că te-ai reapucat de scris! Știu cât curaj și câtă emoție e în spatele unui text pe care îl dai mai departe, așa că îți apreciez sincer deschiderea.
Povestea are un vibe adolescentin simpatic, cu potențial, și mi se pare că ai idei frumoase, doar că lucrurile se mișcă puțin prea repede. Relația dintre personaje apare brusc, fără o construcție în spate, ceea ce face ca emoțiile să nu se simtă așa puternic. Îți recomand să lași lucrurile să se coacă puțin – o privire, o replică bună, o ezitare sinceră pot transmite mult mai mult decât o grămadă de acțiune într-un timp scurt.
Mi-a lipsit puțin o introducere – un context care să mă ancoreze în lumea poveștii, să-mi spună cine sunt personajele, unde se află, ce vor. Gândește-te că cititorul nu e în capul tău, el trebuie ghidat, nu aruncat direct în mijlocul acțiunii.
Tot din experiența mea ca scriitor îți zic că mai puțin e uneori mai mult. Sunt multe detalii care nu aduc neapărat ceva esențial poveștii, și riști să aglomerezi textul cu informații care distrag. În schimb, concentrează-te pe emoție, pe reacțiile sincere ale personajelor, pe tensiunea aia care ține cititorul acolo, pagină după pagină.
În rest, te încurajez să continui! Ai curaj, ai imaginație, și faptul că ai revenit la scris spune multe. E un drum care se învață pas cu pas. Nimeni nu scrie perfect de la început, important e să te bucuri de proces, să citești mult, să observi și, cel mai important, să scrii constant. Sunt aici dacă vrei să mai vorbim sau dacă ai nevoie de ochi obiectivi pe ceva.
