Crăciun cu suflet alb
Ninge lin peste satul tăcut,
Stelele ard pe cerul cărunt,
Crăciunul sosește, blând și plăcut,
Cu vise ce-n inimi adânc s-au ascuns.
Bradul tresare sub globuri de foc,
Colindul se-aude pe drumuri de nea,
Iar timpul se-oprește măcar pentru-un loc
Unde speranța mai știe să stea.
Copiii zâmbesc lângă geamuri luminate,
Cu ochii senini și dorințe de spus,
Iar oamenii-și lasă grijile toate
Sub pragul iubirii ce iar s-a aprins.
Crăciunul ne-nvață, prin noaptea lui clară,
Că binele-n lume n-a dispărut,
Că orice durere devine mai ușoară
Când ierți din ce-a fost… și din ce s-a rupt.
