și nu știu cum am început să te iubesc. tu mă cunoști. tu știi cât sunt de zăpăcită. tu știi câte gânduri îmi trec prin cap și știi că toate sunt despre tine. tu știi să săruți și știi să mă fierbi în fiecare secundă, nesărutându-mă. de ce ne mai iubim, atunci? nu mă atingi, poate doar fugar, pe mâini, pe coapse, prin păr. nu mă săruți, nici măcar de la revedere. tu mă iubești fără s-o spui, fără s-o arăți, lăsându-mă să mă sufoc în iubirea pe care ți-o port și-n cea care-mi lipsește.
tu știi să te faci iubit. noaptea, în somn, când îmi respiri pe gât sau îmi furi aerul de pe buze. dimineața, când îți lipești gura de ceafa mea sau de pleoapele mele. la sfârșitul zilei, când hainele mele dispar de mâinile tale și-mi dai libertatea pe care puțini o trăiesc.
tu ești ca un vis: trăiești până deschid ochii.
și totuși, îți simt șuvițele moi printre degete. îți simt pielea gâtului pulsând sub buzele mele, cerând să fie mușcată. îți simt brațele lipite de abdomenul meu, într-o îmbrățișare fără sfârșit. îți simt degetele atingându-mă în mii de locuri și nicăieri, în același timp. îți simt respirațiile sub palme și mirosul părului. îți simt inima bătând peste a mea.
tu știi că-s praf la limbi străine, dar, iubire, au englezii expresia aceea "be my everyday". iar francezii spun "je t'aime"
și eu zic că nu știu să sărut, dar știu că în noaptea asta vreau să-ți spun be my everyday printre respirații. și nu știu, de fapt, cum se simt atingerile tale, dar știu că je t'aime în fiecare zi mai mult.
și mâine o să beau cafeaua ta preferată, gândind că, într-un moment oarecare, printre clipiri, o să-mi furi un sărut. și mâine o să mă îmbrac în culoarea ta preferată, gândind că, într-un moment de neatenție, o să-ți fur privirea.
tu mă cunoști, știi cât de zăpăcită sunt. știi cât de mult îmi place să îmi rătăcesc degetele în părul tău și pe pielea ta. știi cât de mult îmi place de tine.
be my everyday, iubire.
și nu știu cum am început să te iubesc.
(ellie)
