Eu stau pe lună
Mai ales în zilele când ea nu-i.
Eu trăiesc cu marea 
Până o să-mi inunde gândurile.
Să-și trăiască toți visele!!!
După piesa lor preferată.
Eu mă privesc de zeci de ori dintr-o parte,
Și strig ''Nu mai lua măi Daniele totul la inimă!!!''
La revedere rețea de socializare,
Mulțumesc că m-ai învățat să-mi pierd timpul.
Vreau să-mi țin ritmul
Chiar și atunci când sunt lipsit de inspirație.
Doar un sunet îmi produce palpitații...
Sunetul monoton al șoselei.
Zilele verii, au fost zile calde,
Pline de dansuri și dragoste.
În rest, îmi pun pe cap chipiul
Și n-am nimic cu restul lumii!
Iubesc să privesc norii,
Mai ales când în ei bate soarele!
Înnebunesc între patru pereți
Pentru mine e important aerul.
Cei care citesc poeziile mele,
Să știți că vă mulțumesc din suflet!!!
Și de fiecare dată eu mă cutremur,
Când văd cum cad stelele!
Prefer să rup ghetele decât discotecile.
Pasiunele mele, 
Vă mulțumesc pentru ceea ce faceți cu mine,
Eu ador momentul când găsesc o piesă și scriu ce-mi vine.
Vreau să-mi transform timpul într-o călătorie,
Călătoria care transformă visele în realitate.
Moldova mea, plină de sate,
Te iubesc pentru locuri și oameni!
Dar uneori ca să rămâi,
Trebu' să pleci departe.
Mă văd, cum o întreb pe mama despre pistruii de pe față,
Ea îmi spune că mă iubește soarele,
Acum pistruii nu se mai văd,
Eu n-am încetat să iubesc soarele din mama.