Am fost plăcut uimit şi în egală măsură pus pe gânduri să observ, într-una din nopţile mele nedormite, că prima poezie pe care am scris-o vreodată aici a fost citită de aproape două mii de suflete şi, deşi comentată puţin, a fost comentată, iată, cu suflet.
Au trecut şapte ani de atunci, din 2014, şi am convingerea că dacă n-aş fi arhivat-o, ar fi strâns şi mai multe. Ceea ce contează pentru mine defapt nu este numărul rece şi steril al vizualizărilor, voturilor ş.a pe care îl strânge o bucată aici, ci simpla idee că a fost văzută, cândva, în periplul nesigur şi dulce-amărui al vieţii, de un suflet, iar ceea ce contează mai cu seamă sunt reacţiile pe care le atrage şi gândurile pe care le evocă; ori, o poezie, dacă este bună sau rea, este la latitudinea fiecăruia de apreciat, însă şi-a îndeplinit rolul, îmi spune mie sufletul, atunci când transmite ceva, când nu trece doar ca o entitate literară care "există" şi atât. Ce v-am transmis nu ştiu, nădăjduiesc, ca tot omul, că a fost "de bine".
Nu scriu adesea şi nu mă grăbesc să însăilez cuvinte emoţionante, n-aş avea motiv, suntem străini, însă sentimentul meu a fost unul de căldură interioară.
Vă mulţumesc.
