Și dacă cineva întreabă "Ce vezi la el?", răspunde-i: "Văd în cerul albastru un inexplicabil sentiment de euforie, la privirea stelelor am pe față un zâmbet care chiar îmi denotă fericirea, grație razelor soarelui sunt provoacă să îmi închid ochii, să stau și să simt cum îmi alintă chipul cu minunata sa căldură. Cerul este periculos, ne poate da ploaie, furtuni, stelele mai pot cădea, soarele ne arde. Cu toate acestea, ploaia împrospătează aerul și noi ne bucurăm de asta. Iubim priveliștea unei stele căzătoare, dar nu se observa absența uneia atunci când ai pe cer alte mii care strălucesc. Prima dată soarele te arde, iar după te bronzezi. Prin urmare, el mi-a atins sufletul si l-a înviat, semnificand mai mult decât ar putea o ploaie să împrospăteze, are unele defecte, dar le iubesc și le accept, are mult mai multe calități în ochii mei și e perfect fiind imperfect. Pentru mine reprezintă o priveliște mai frumoasă decât cerul înstelat și, prima dată, înainte să am parte de iubirea împlinită, nu contest că m-a rănit frapant, dar gândește-te cât am fost de fericită când s-a împlinit". -Lavinia