𝒱𝒾𝑜𝓁𝑒𝓉 𝒫.

M-am pierdut printre constelaţii şi meteoriţi pentru a te găsi în starea ta pură.

Frigul îmi face organele să crape în mii de bucăți. 
          Printre fisuri se strecoară durerea și simt cum corpul îmi cedează treptat. 
          Pielea mea arde, aproape că se topește ca ceara de lumânare. 
          Capul îmi explodează și pumnale de plumb îmi perforează stomacul. 
          Nu mă simt bine, corpul cedează.
          S-a terminat. 

Câteodată aș vrea să îmi pot elibera demonii din temnița minții mele, pentru a-i lăsa să-i devoreze precum fiarele sălbatice pe cei ce au îndrăznit să le stârnească furia. 

Și iată, lucrul de care îmi este cel mai frică pe lume s-a întors ca să mă cuprindă iar în a sa îmbrățișare fierbinte. 

Mi se pare amuzant că lumea încetează să îmi răspundă în clipa în care cer ceva.
          Calm, egoiștilor, nu vă cer carnea de pe os.