D. Vesper

Bună, păcătoșilor. ♟️
          
          Alek vă salută și spune că speră să fiți pregătiți pentru următorul capitol. Eu l-am întrebat de ce. S-a uitat la mine și a zâmbit.
          
          Ceea ce, sincer, nu e niciodată un semn bun.
          
          Eu încă lucrez la capitol și încerc să-l termin de rescris până diseară. Dacă totul merge conform planului, îl postez în această seară. Dacă nu, îl aveți mâine, fără excepție.
          
          Până atunci… nu vă îndepărtați prea mult de Inferno. Se pare că cineva a aprins deja chibritul.
          
          Vă mulțumesc pentru răbdare, pentru mesaje și pentru că sunteți aici, în nebunia asta alături de mine. 

Bună Păcătoșii mei!
          
          În sfârșit am postat 2 capitole noi 
          Știu că n-am mai fost activă zilele astea, dar am vrut să vă aduc ceva ce chiar merită așteptarea.

Cine vrea capitolul 2 in seara asta? Cred că am modificat mai bine de jumătate. ♟️

Bună Păcătoșii mei! ♟️
          
          Am vrut să vă spun direct, fără explicații complicate, că am lăsat momentan doar capitolul 1 disponibil. Am decis să fac câteva modificări importante la următoarele capitole, nu pentru că povestea de schimbă în esență, ci pentru că vreau să o duc mai aproape de varianta pe care o am clar în minte acum.
          Prefer sa retrag temporar restul capitolelor și să revin cu ele refăcute, decât să continui varianta veche. O să le repostez destul de repede, pe măsură  ce le finalizez, fara pauze lungi între apariții.
          
          Vă mulțumesc pentru răbdare și pentru faptul că rămâneți aproape de poveste chiar și în momentele în care ea se rescrie.
          
          Vă promit că o să fie o nebunie curată ♟️

Bună, Păcătoșii mei. 
          
          Ce faceți? Cum sunteți?
          
          Știu că am lipsit și că v-am lăsat fără explicații. Îmi pare sincer rău pentru asta.
          Adevărul este că am trecut printr-o perioadă foarte grea. O perioadă în care persoana care ar fi trebuit să mă susțină cel mai mult a fost, de fapt, cea care m-a făcut să mă îndoiesc de mine.
          Când auzi constant că ceea ce faci e o prostie, că nu vei ajunge nicăieri, că îți pierzi timpul și că visurile tale nu înseamnă nimic, începi, fără să vrei, să crezi asta. Iar eu am lăsat toate acele cuvinte să mă oprească din ceea ce iubesc cel mai mult: scrisul.
          
          Am tăcut, m-am îndepărtat de poveste și, pentru o vreme, aproape că am uitat de ce am început.
          Dar uneori trebuie să pierzi oamenii greșiți ca să te regăsești pe tine.
          Acum am închis acel capitol din viața mea și, odată cu el, am lăsat în urmă și toate vocile care îmi spuneau că nu sunt suficient de bună.
          Mă întorc. Și de data asta o fac pentru mine.
          Înainte să continui povestea, vreau să refac anumite capitole deja scrise. Simt că pot mai mult. Simt că povestea asta merită versiunea mea cea mai bună, nu una scrisă din îndoială și nesiguranță.
          
          Vă mulțumesc celor care ați rămas aici. Celor care ați avut răbdare și celor care ați continuat să credeți în mine chiar și atunci când eu nu prea mai reușeam.
          
          Promit că o să mă ridic la înălțimea așteptărilor voastre.
          
          Ne revedem curând.
          
          Și de data asta, nimeni nu mă mai oprește.