@deadmagic66
''-Tatăl tău vroia să te însoare cu nepoata mea, probabil că sunt evidentele motivele la fel ca trăsăturile, dar Spencer du te pe drumul tău, pe care l-ai ales și deslușeste misterul blestemului familiei tale, Lesley va fi aici mereu. ......Capitolul VIII
-Așa cum i-am promis familiei tale voi păstra în siguranță acest loc. De treizeci de ani locuiesc aici, dar de mai mulți sunt câinele fidel al unei promisiuni, ce o țin față de un mort. Credeam că nu vei mai apărea, din toată familia ta mare ai mai rămas doar tu, singurul urmaș, ar trebui să te gândești ce vei face cu toată această frumusețe ce va ajunge în paragină după moartea mea.
-Să înțeleg că l-ai cunoscut pe tatăl meu?....Capitolul VII
După toate aceste lucruri aflate, am simțit cum capul începea să mă doară, fiind că făceam legătura între tot. Erau tot mai multe secrete, ce ascundeau crime odioase fără sfârșit, durerea de cap se intensifica, am decis să mă ridic de la masă lăsând totul așa cum era, am deschis geamul, aveam nevoie să respir, știam că dacă nu fac ceva să îmi liniștesc gândurile o să îmi pierd rațiunea. Am ieșit din camera, după ce am luat foaia și acel desen, eram acum și mai hotărât să văd acele bucăți de pământ care erau mânjite de ororile războiul adus de familia mea. M-am pus în pat cu gândul să plec poimâine, vroiam să vorbesc cu un prieten vechi ce călătorea mult prin acele orășele, cu munca, am avut multe gânduri dar într-un final am adormit. ......Capitolul VI
Erau multe de făcut, dar asta nu mă deranja neapărat, noaptea a trecut destul de repede, fără vreo întâmplare care să mă facă să îmi pierd partea rațională. De dimineață devreme am dat draperiile ce ferea camera principală de lumină, iar apoi am privit pe fereastră Anne stătea pe una dintre băncile grădinii, ochii ei erau hipnotici. Știu în stare mă aflam dar preferam asta atâta timp cât era Ea era aici. ..........Capitolul V
Mi-am dat jos haina ce o purtam doar aici la morgă, hotărât să plec acasă, fusese prea mult pentru starea instabila pe care o aveam, afară începuse o furtună urâtă ce a provocat luare curentului, era ceva obișnuit acestei zone. Deschizând sertarul unui birou în care obișnuiam să îmi țin lucrurile, am văzut cheile conacului iar la scurt timp am început să aud șoaptele Ei...... Capitolul IV
,,- Pe cine ai mai visat în această noapte, Eliza ?
-Nu am visat pe nimeni, am visat un loc atât de frumos. Era ca o grădină părăsită, dar părăsită de cineva care avea puterea să aibe grijă de ea chiar și de la distanță.
-Ți-ar plăcea să mergi într-un loc ca acela?
-Da, iar eu voi avea grijă de el. Cred că ar trebui și tu să te duci într-o grădină ca aceea. Grădina în care stai, cred că deja e prea aglumerată de conștiința prea încărcată pe care o ai, cu noi, oamenii bolnavi de care ai avut grijă. ''.........Capitolul al -III-lea
''Zilele treceau iar mersul la morgă îmi întărea convingerea că este posibil orice, iar viața pe pământ este labirintul în care mulțimea strigă sperând să găsească drumul care nu duce spre marea ce îneacă suflete.''...........Am postat capitolul al-II-lea
Bună! După foarte mult timp și o dispariție bruscă, am decis să fac publică din nou povestea mea de suflet. Cu mici retușuri și schimbări, este aici!