Bună! Am terminat, într-un final, de repostat capitolele vechi din „Steaua serii” și am revenit, în cele din urmă, cu unul complet nou. Sper să vă placă! Orice părere mi-ar fi de un real ajutor. Mulțumesc!
❝— Dar te-am aruncat în bătaia focului. S-a aprins numai din cauza mea și-are să ardă atâta vreme cât ai să-mi fii în preajmă. Nu-ți este teamă?
Elizabeth dădu ușor din cap, oferind un prim răspuns.
— Eu singură m-am pus în calea lui. Tu doar mi-ai arătat o cale, dar nu m-ai forțat s-o aleg. Am făcut-o de bunăvoie și nesilită de nimeni, exact după cum ai făcut și tu cândva. Din disperare, aș putea spune, deși nu numai disperarea a fost cea care m-a îndemnat să fac tot ceea ce am făcut. Însă, asta nu înseamnă că te iubesc m-ai puțin. Ar fi prostesc s-o fac, în special când tu ești cel care mi-a arătat că soarele poate ieși chiar și după ani și ani de ploaie.
— N-are să se termine cu bine, știi, nu?
Realizarea lui fu tristă.
— Știu, dar măcar se termină cu noi amândoi. ❞
https://www.wattpad.com/910501572-steaua-serii-1-din-seria-„între-apus-și-răsărit