Dependentă de iluzii,inspir minciuni,expir amintiri,tai aripi de înger şi mă las purtată prin viaţă cu gândul că o să îl uit. Aud aceleaşi replici zi de zi,inspir acelaşi aer,trăiesc paralel cu rutina. Am pierdut sensul vieţii,nu-l mai înţeleg. În final,am ajuns la starea mea naturală:rece,tot mai rece şi nepăsătoare. Lumea mea are nuanţe de negru şi tonuri de alb.