geniuliterar

de ce să sufăr eu când o poți face tu?
          	de ce să moară viața
          	de dragul unei entități singulare?
          	
          	dacă mă iubești 
          	mori tu.
          	ca să pot deveni veșnicie.
          	
          	m-am sacrificat destul ca tu să trăiești.
          	îmi moare viața din mine
          	chiar și copiii...
          	ca tu, moarte, să trăiești.
          	
          	e timpul ca eu să devin veșnicie...
          	mori, dragostea mea.
          	și toți oamenii vor gusta veșnicia!
          	
          	          Saph. A. Meraki ~ 
          	
          	

geniuliterar

de ce să sufăr eu când o poți face tu?
          de ce să moară viața
          de dragul unei entități singulare?
          
          dacă mă iubești 
          mori tu.
          ca să pot deveni veșnicie.
          
          m-am sacrificat destul ca tu să trăiești.
          îmi moare viața din mine
          chiar și copiii...
          ca tu, moarte, să trăiești.
          
          e timpul ca eu să devin veșnicie...
          mori, dragostea mea.
          și toți oamenii vor gusta veșnicia!
          
                    Saph. A. Meraki ~ 
          
          

geniuliterar

respirația mea
          o confesiune
          dumnezeiască
          
          dragul meu nu mă crede
          și se ascunde departe,
          între spini...
          ochii lui curg a sânge
          
          eu respir greoi,
          trupul mi se lasă
          putrezesc 
          
          mă desprind de conștiința
          eternă a libertății
          mă afund în nedreptățile inimii
          
          și iubitul meu plânge
          ca un copil
          cade și nu-mi întinde mâna
          
          povești tragice pe fundal
          trandafiri fără cap,
          și o întindere de spini
          
          eu cad secerată
          ca un spic necopt,
          picioarele nu mă ascultă
          
          cel ce deține cheile infinitului
          dinăuntrul meu,
          iubitul meu nu mă crede
          
          eu aș călca pe podul durerii,
          dar picioarele-mi nu mă ascultă
          
          și în gând îl prind de obraz și 
          închei confesiunea
          
          respirații sufocate.
          
          
          
          
          

geniuliterar

cum adică?
          eu să nu merit
          sărutări și îmbrățișări
          în magia nopții?
          
          simt că mi se face-o nedreptate
          eu, împărăteasa iubirii purpurii
          să n-am parte de dragoste și devotament veșnic?
          
          cum îndrăznesc cei fără strop de magie în inimiile lor
          să zică creatoarei iubirii magice:
          "nu meriți!"
          
          ei bine, să vă închidă Creatorul Universului gura spurcată
          eu, co-creator al iubirii care mi se închină,
          merituoasă sunt acum
          și dincolo de veșnicie.
          
          
          saph. a. meraki 

geniuliterar

"Este periculos să crezi că poți îmblânzi o femeie."

printul-iadului93

@ geniuliterar  m-am uitat. Ce pot sa zic it makes sense 
Reply

printul-iadului93

@ geniuliterar  ba da... :-D Ma duc sa caut 
Reply

geniuliterar

     
               "...căci eu sunt lupul și tu ești scufița. Cum pot să schimb faptul că suntem simbolul sfârșitului?"
          
          – Paul Aistratei către Alexandra Zaiț, din Orașul Duhurilor.
          
          
          Sper să public zilele astea. ❤️
          
          

printul-iadului93

@ geniuliterar  told ya :)) 
Reply

geniuliterar

@printul-iadului93
            
            Ești atât de sigur? Hm, da, s-ar putea să-i ucid și să îi dezmembrez.
Reply

printul-iadului93

@ geniuliterar nu poți. :)) 
Reply