Mă numesc Carmen. Am 24 ani și, sinceră să fiu, nu știu exact ce caut în lumea asta plină de oameni care vin, pleacă și lasă urme prea adânci. Nu sunt genul care să creadă în basme sau finaluri fericite, dar nici nu pot să renunț complet la ideea că, undeva, într-o clipă care pare imposibilă, ceva bun se poate întâmpla.

Povestea mea nu e una obișnuită. E despre oameni care au iubit prea mult, au tăcut când trebuiau să strige și au plecat fără să privească înapoi.

Iar acum... totul începe din nou. Sau poate se termină, cine știe?