𝐀. 𝐀'𝐃𝐀𝐍𝐓𝐄

e ultima mea scrisoare dedicată ție 
          și ultima țigară fumată în miez de noapte
          stau singură, uitată de lume la o stație 
          jurând că pe tine te voi uita, poate
          
          e frig și parcă îți văd ochii tulburători 
          ceva în piept mă apasă, fumul de țigară sau dorul după tine
          cert e că oamenii pot fi atât de schimbători 
          schimbând zi cu zi și destine după destine
          
          în ultima mea scrisoare pentru tine
          nu voi scrie despre ce a fost 
          și ce putea să fie
          care-i sensul să mă consolez cu vise ieftine
          când viața nu-i nici pe aproape ca-n filozofie 
          
          voi scrie despre atingerea ta rece
          despre buzele ce mi-au șoptit deseori 
          „eu de tine voi uita, însă tu de mine nu vei trece"
          și despre cât de mult te-am urât uneori
          
          despre cămășile tale ce le-am 
          strâns în brațe 
          când nopți infinite petreceam în patul rece
          și mă simțeam din nou copil, ce de fusta mamei dorea să se agațe 
          crezând că ar putea sufletu-mi să-l vindece
          
          e ultima mea scrisoare pentru tine
          în ea voi lăsa ultimul meu sărut 
          presărat cu amintiri ce-mi par străine 
          și doar fumul de țigară o să-ți amintească de mine, de tot ce m-a durut...
          
          

lasă-mi trupul să ardă în flăcări
          să se îndrepte spre universul fără de sfârșit
          și cât timp femeile se pierd în violente mișcări 
          tu spune-mi despre al meu drum greșit 
          
          despre frumusețea mea ce e păcat
          despre vocea mea ce e otravă
          și despre cum bărbați zeci am fermecat
          întunecându-le mințile cu a mea iubire bolnavă 
          
          pune-mi toate păcatele lumii pe umeri
          le voi purta ca pe-o coroniță din flori
          și cât timp în fața tuturor vei continua ce am greșit să numeri
          eu voi iubi lumea cu ochii mei pătrunzători
          
          voi iubi tot ce-i viu, tot ce trăiește
          și voi dansa noaptea pe câmpiile verzi
          doar ca să ard spre dimineață cu obrajii umezi
          pentru că am fost femeia ce iubește și nu un bărbat ce urăște 
          
          

te-aș recunoaște printre mii de trecători 
          și printre mii de stele căzătoare
          căci tu ești cel fără de vise printre visători
          cu sufletul mut printre inimi vorbitoare 
          
          și nu contează că am trăit atât de multe vieți 
          uitați și despărțiți de necruțătorul destin
          nu contează că ne-am pierdut și am devenit incompleți 
          atât cât timp te pot recunoaște, la tine mii de ori o să revin
          
          iar eu în brațele tale o să cad pentru a mia oară
          și o să-ți sărut blând obrajii arși de soare
          simțind cum inima mea spre a ta zboară 
          cum se pierde-n a ta atingere protectoare 
          
          

when my time comes around
          lay me gently in the cold dark earth
          no grave can hold my body down
          i'll crawl home to her