,,Publica!Publica!Publica! Trebuie sa apari in fata lectorilor. Sa fii laudat pentru defectele de care numai asa te vei dezbara; sa fii injurat fiindca nu ai un suflet care seamana cu sufletul devenit obligator si oficial in literatura curenta ; sa fii dispretuit pentru necuviinta de a fi tanar intre batrani ;sa se incinga in jurul tau harmalaia publicista.Atunci abia vei sti daca poti rezista succesului, daca insuccesul nu te acreste in loc sa te inalte spre tine...[...] 
            Publica sub un pseudonim daca vrei, dar publica, lasa-ti sufletul scris sa calatoreasca, sa capete experienta. Caietele tale vor sa traiasca, sa iasa in lume, peste capriciul, orgoliul sau avaritia de tine.Nu l-ai scris pentru tine oricat le-ai iubi. Tu esti un om care vrea sa detie toate stelele.Nu se poate. Trebuie sa cada. Asta e viata lor.[...]
            E prea amara viata de azi. Toti simt nevoia sa evadeze din ea, sa uite - sau sa poata intelege, domina si dispretui, cu puterea, inaltimea si ritmul unui creator.Aceasta sursa de energie consolatoare, sau de imbarbatare, oamenii n-o au in ei.O cer de la Dumnezeu sau de la scriitor.[...]Cand Eminescu a murit sarac in Romania,acea Romanie, in totalitatea ei, era satisfacuta sau resemnata.[...]Astazi, scriitorii epocii acesteia au lectori.Dar unde e scriitorul epocii, care moare de foame? Arata-mi-l!''

   Ionel Teodoreanu-,,La Medeleni".