— Uneori, Elara, liniștea dorințelor nu vine din a le rezolva. Vine din a le accepta ca parte din structură. Nu ca defecte, ci ca tensiuni de lucru — forțe care mențin edificiul în echilibru, atât timp cât știi unde sunt și nu le ignori.
— Asta e teologie sau inginerie?
— Ambele, cred.
Ea coborî privirea spre mâinile ei, cu creionul chimic ținut nemișcat între degete.
— Și dacă tensiunile de lucru depășesc capacitatea portantă?
— Atunci consolidezi înainte să cedeze, spuse el simplu. Nu după.