kiss me slowly

Am deschis un twix fake de la lidl și legit are o față zâmbitoare pe el

Nu știu dacă ați observat, dar se vede mai nou și când postezi comentarii

La înmormântarea ta, nu voi plânge în hohote.
          Nu voi avea lacrimi de risipit — le voi fi pierdut pe toate în clipa în care lumea a învățat să rostească absența ta.
          
          La înmormântarea ta, nu voi sta lângă tine.
          Mă voi ascunde într-un colț tăcut, ca o umbră care încă nu știe să trăiască fără trupul din care s-a desprins.
          
          La înmormântarea ta, ne vom asemăna atât de mult.
          Tu — nemișcat.
          Eu — incapabilă să mă mișc cu adevărat mai departe.
          
          Și va fi liniște între noi,
          acea liniște grea pe care numai iubirea o lasă în urmă când pleacă.
          
          La înmormântarea ta, voi trece prin toate planurile noastre ca printr-un album ars pe margini.
          Le voi atinge unul câte unul,
          ca și cum simpla amintire le-ar putea salva de la moarte.
          
          Îmi va fi dor de tot ce n-am apucat să devenim.
          De drumurile pe care nu le-am făcut,
          de diminețile care nu ne-au mai găsit împreună,
          de banalitatea extraordinară a unei vieți în care tu încă existai.
          
          Iar dacă, printr-un miracol,
          toate visele noastre vor fi fost deja trăite,
          mă voi gândi la câte altele am fi putut inventa.
          
          Pentru că universul acesta e prea vast
          ca doi oameni care s-au iubit să rămână singuri în el.
          
          La înmormântarea ta,
          mă voi gândi cât de norocoasă am fost
          că, pentru o vreme,
          am putut închide ochii noaptea
          știind că exiști undeva sub același cer cu mine.

Simularea la medicină a fost o.. experiență 

          — … e doar o mască, rosti el cu o certitudine care o făcu pe Morningstar să-și încordeze maxilarul.
          
          Ochii Președintelui scanară fiecare detaliu: tăieturile fine de pe gâtul ei, felul în care mătasea rochiei i se lipea de trup din cauza transpirației și a apei, și mai ales acea sclipire de animal rănit care refuză să se supună. Palma lui pe obrazul ei nu era un gest de afecțiune, ci o revendicare — o reamintire a faptului că, indiferent cât de sus zburase ea și cât de multe etaje coborâse în infern, el era cel care îi oferea oxigenul necesar să mai respire o zi.
          
          — Te-ai antrenat atât de mult să fii „ea”, prințesa exilată, asasinul fără chip, încât ai început să crezi că poți ascunde ce se află dedesubt, murmură el, apropiindu-și chipul de al ei. Dar fumul ăsta a spălat poleiala, Morningstar. Sub machiajul ăsta stricat și sub funingine, văd exact ce am creat în urmă cu zece ani. Văd fiara care abia aștepta o scuză să dărâme clădirea aia peste capul unui om care a îndrăznit să o creadă slabă.
          
          Își retrase mâna încet, privindu-și degetele pătate de cenușa de pe fața ei, apoi își îndreptă privirea spre mormanul de fiare și beton care fusese biroul lui Belinski.
          
          — Masca ta e impresionantă pentru restul lumii, dar pentru mine e transparentă. Și știi ce e cel mai ironic? În noaptea asta, ești mai frumoasă așa, distrusă și sângerând, decât ai fost vreodată în balurile tale din Viena.

am o sedinta pt simularea de la medicină și îmi e somn maxim

am dormit aseară de la 17 până azi dimineață la 5:30

sunt un om complet neconflictual :) a venit busul mai devreme, eram mai app de ușa din față, am dat să intru, șoferul a închis ușa, mi-a făcut semn ca o deschide plm… ca apoi să se ia de mine ca eu nu am avut nici o intenție să urc pe ușa din fața (ca era contraintuitiv ca dacă vin din fața autobuzului mă voi duce la intrarea din fața) și cumva ca eu sunt vinovată (eu care nu i-am zis nici un cuvânt)

ok ok mai nou apare și cine a votat ce

am venit acasă de la spital
          destul de logic tbh
          gagica miu dormea (la fel de logic)
          nu e prima dată când vin acasa cand el doarme
          mai dar s-a treezit și mă privea cu o fața atât de confuză și speriată de zici ca eram vreo fantomă or sth like that