— Ai un mod foarte personal de a conduce, Ada, repetă el, iar un rânjet de lup îi întinse colțul buzelor în timp ce o trăgea și mai aproape, până când pielea ei fierbinte întâlni răcoarea cămășii lui descheiate. Directă, agresivă și fără nicio intenție de a frâna în fața pericolului. Te-am urmărit tot drumul... ai luat curbele alea de parcă voiai să provoci marea să ne înghită.
Își trecu o mână prin părul ei, forțând-o să-și dea capul pe spate, expunându-i gâtul lung în lumina palidă a lunii care pătrundea prin parbrizul încă aburit.
— Dar acum că motorul s-a oprit, continuă el, vocea coborându-i într-o zonă periculoasă, e rândul meu să stabilesc viteza. Și crede-mă, Arhitectule, pe terenul ăsta, nicio strategie de-a ta nu te va ajuta să păstrezi controlul.