Sunt doar o copilă una care a iubit prea mult dar care a fost iubită prea puțin sau cel puțin eu asta simt. Am fost rănită de oameni care se presupune că trebuiau să mă protejeze și să mă iubească. Ei bine la mine nu a fost așa pe mine doar m-au rănit și m-au lăsat să mă descurc singură și m-am descurcat așa cum am putut. Eu mi-am găsit alinarea în cărți. Pentru unii cărțile sunt doar niște simple cărți dar pentru mine sunt mai mult de atât. Pentru mine cărți sunt niște mici universe, universe în care aleg să mă pierd atunci când realitatea devine prea grea prea dureroasă prea reală. Cărțile mi-au fost alinare acum nu mai sunt deoarece numai sufăr și numai au ce să aline. În cărți am putut găsi tot ceea ce în realitate nu am dar de care am nevoie. Atunci când nu mai îmi place realitate fug și mă ascund în cărți unde dacă aș putea aș rămâne acolo pentru totdeauna. Cărțile pentru mine înseamnă fericire, bucurie, vindecare, alinare, liniște și pace. În prezent numai sufăr sunt bine dar nu am să uit niciodată alinarea pe care cărțile mi-au adus o cândva. Atunci când am început să citesc nu am făcut-o pentru a-mi alina sufletul am făcut-o doar pentru că găsisem o carte care mi se păruse interesantă dar cu timpul în mod inconștient cărțile au început să-mi vindece sufletul. Poate pentru oameni care nu citesc cărțile sunt doar niște simple cărți dar pentru mine cărți nu vor fi niciodată doar niște simple cărți pentru că din cărțile astea am învățat multe lucruri iar dacă ar fi să zic un lucru pe care eu l-am învățat de când am început să citesc acela ar fi faptul că singurele lacrimi care chiar merită să pice sunt cele pentru personajele din cărți și pentru finalurile lor fericite pe care le merită din plin