Pictează în gol aerul, se crede un artist. Un artist prost, asta e. Dă viață din moarte, dar le strică cu timpul încercând să atingă perfecțiunea. Se topeşte pe scaunul scârțâind crezând că a reuşit. Sângele se prelinge peste tot, inecând tablourile necolorate în culori seci. Moare sub lumina slabă lânga a sa creație. Crede că a dat viata, dar pictura sa omoara ganduri, vise, clipe, oameni. A fost picatata in timp ce un copil isi dorea moarte, in timp ce un adolescent isi lua viata, in timp ce un adult se ineca in propriile ganduri, in timp ce un batran si-a dat ultima suflare. Nici vorba de fericire. Nici urmă de fericire in viata lui, nici urma de fericire in picturile lui, nici urma de fericire-n lume. Suntem toti artisti ce coloreaza moartea.