Sunt fiu de om si neam de gând,
Port foc în ochi si vise-n mâini
Iar inima mi-o simt batând
În milioane de români.

N-am fost nici dac si nici roman,
Dar sunt de-aici si-aici ramân
si-mi ard din viata an cu an,
În spirit simplu, de român.

Un duh viclean m-a pribegit
Sub zari straine si pustii.
Ranit în suflet, schilodit,
Ma-ntorc la sânul Sfintei Glii.

De-o fi sa mor, nu ma jeliti
Dupa strainul obicei,
Ci în tarâna sa-nveliti
Un trup de om nascut din stei!

Cu flori albastre-acoperiti
Cumplitii ochi, mocnind a jar
Iar la picioare rasaditi
Un pui din Vesnicul Stejar!

M-oi odihni l-al Maicii sân,
Cuminte, cum n-am fost nicicând,
Un spirit aprig, de român,
Un fiu de om si neam de gând.