Sunt doar o fată, care în ciuda faptului că e batjocorită de aproape toată școală, are prieteni puțini cu care se poate mândri. Nu vreau să par o victimă, dar sunt foarte proastă, sunt geloasă fix pe oamenii care mă urăsc, și nu înțeleg de ce. Poate că aș vrea să fiu în locul lor, să nu fiu eu cea care este batjocorită, să fiu cea batjocorește, însă așa mi-a fost dat să fie, iar Dumnezeu are un motiv pentru asta. Mă gândesc că m-a ales pe mine din atâția copii pentru că știe că sunt puternică, și așa reușesc să nu plâng. Și poate chiar are dreptate, însă la un moment dat te saturi să fi tu ăla puternic... dar chiar și așa continui să merg mai departe, chiar dacă sufăr, și nu știu de ce. Am descoperit că atunci când scriu pot să fiu liniștită și să nu mă mai gândesc la tot răul din jurul meu. Sper ca tu, cel ce citești despre mine, să arunci o geană și peste lucrările mele, poate nu o să ți se pare așa de rele pe cât e viața mea. :*