parfumdesentimente

moartea:
          Noaptea , in timp ce oamenii se bucura de liniste si sunt din ce in ce mai obositi pana ce cad in capcana evidenta a visului ; eu merg pierduta pe drumul catre libertate. Ma ghidez dupa stele si vant. Las ploaia sa ma topeasca in pamant.Gasesc o lume noua , o mare de zgomot , umbre si suflete pierdute ce ma priveau cu indiferenta.

Apa,elementu mistic ce te poarta pe bratele ei puternice invaluindu-te intr-o placere catre drumul spre agonie si durere.

Drumuri lungi,fãrã sfârșit;speranța a dispãrut odata cu stelele de pe cerul negru al nopții,sunete ciudate ale morții ce te urmãresc prin paduri cenușii.
          Tu,doar un copil pierdut de tot ce înseamnã sentiment,dorințã;doar un fior pe care il simți mereu,rãscolindu-se in corpul tãu,cãutând o poartã cãtre lumina nesfârșitã a puterii,a puterii de a alege ce e bine si ce e rãu.

ador lectura,natura,muzica,desenul si fotografia