Doar gândindu-mă că astăzi se împlinește un an de când a murit legenda care a contribuit în mare parte la ceea ce sunt acum, mă simt dezechilibrată. Dacă Chester ar avea ocazia să primească fiecare mesaj, i-aș spune că și-a îndeplinit un vis important al lui: acela de a nu fi uitat și de a lăsa ceva pentru care să fie prezent în mintea oamenilor. Oricât de egoist ar fi gestul lui și decizia de a renunța așa ușor, nu mă pot supăra pe el. Îl pot înțelege că i-a fost greu.
Sincer, nu pot scrie mai mult, pentru că asta ar însemna să mă pierd în cuvinte care își pierd valoarea odată cu trecerea timpului. Vreau să continui, dar asta ar însemna să nu mai fiu coerentă. Cred că muzica lui a spus destule ca să mă ajute să mă exprim. Doar ascultați “Sharp Edges” și cred că se va înțelege cât de greu îmi este să fiu complet conștientă de moartea lui.
Sinuciderea nu a fost, nu este și nu va fi niciodată o soluție, iar Chester este exemplul cel mai potrivit.